Spectrul electromagneticEste o teamă cumva firească a omului modern de efectele radiaţiei asupra sănătăţii sale, întrucât tehnologia modernă ne-a pus în preajmă (rutere Wi-fi, staţii de emisie-recepţie ale companiilor de telefonie mobilă) ori în propriul buzunar (telefoane mobile) surse de radiaţii. Dar care sunt cele mai periculoase surse de radiaţii din preajma noastră? Cât de nocivă este radiaţia telefonului mobil? Dar a ruterului Wi-fi, care se găseşte acum în nenumărate case?

 

 


Radiaţia este un termen care desemnează o formă de energie ce se propagă sub formă de unde de la o sursă. Vorbim în special de unde electromagnetice (ca undele radio, microundele, lumina vizibilă, razele X, ultravioletele etc. Citiţi mai multe despre spectrul electromagnetic aici).

Atunci când încercăm să determinăm dacă un anumit tip de radiaţie este vătămător pentru om, ne interesează două aspecte:
:: intensitatea câmpului electromagnetic (de cât de multă radiaţie vorbim);
:: nivelul de energie al undelor electromagnetice, care este corelat cu frecvenţa acestor unde (undele cu frecvenţă mare conţin mai multă energie).

Radiaţia care afectează ţesuturile biologice se numeşte radiaţie ionizantă. Aceasta include razele gama, razele X şi undele electromagnetice de frecvenţă mai mare, precum şi particulele produse prin dezintegrarea radioactivă.


spectrul electromagnetic


Atunci când omul a descoperit că anumite forme de radiaţie sunt vătămătoare, a fost nevoie să descrie cât de vătămătoare. Sievert este unitatea de măsură a impactului asupra organismului a radiaţiei. O doză de radiaţie de un sievert înseamnă 5,5% probabilitate de a contacta cancer. Opt sievert te vor ucide orice ai face.


Sievert este o unitate de măsură derivată a sistemului SI, folosită în măsurarea diferitelor doze echivalente de radiații absorbite. Sievertul este utilizat pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic, ce rezultă prin expunerea organismelor vii la radiații ionizante. Doza echivalentă de radiații la care este expus un organism viu se determină, evaluându-se cantitatea de energie pe unitatea de masă corporală, corelată cu un un factor relativizant (de "corecție"), care ține cont de periculozitatea relativă a tipului de radiații.


   
Cum afectează radiaţiile un organism viu?

Radiaţia provoacă ionizarea moleculelor ţesutului. Această ionizare se traduce în eliminarea unor electroni din atomi, formând ioni. Ionii astfel formaţi interacţionează cu alţi atomi ai celulei, provocând daune. Un exemplu este următorul: dacă raze gama trec printr-o celulă, moleculele de apă din preajma ADN-ului pot fi ionizate, iar ionii rezultaţi pot interacţiona cu ADN-ul, provocându-i rupturi.

La doze mici, pe care le primim în mod obişnuit de la sursele de radiaţie din mediu, celulele repară rapid daunele cauzate. La doze mari însă, celulele nu pot efectua reparaţiile necesare, iar celulele mor ori sunt modificate permanent. Celulele moarte sunt înlocuite, dar cele modificate permanent, prin divizare, pot duce la reproducerea unor celule anormale şi, ca atare, pot genera apariţia cancerului. 
       
        
Surse de radiaţii

1. Bananele

Orice lucru care emite căldură radiază energie. Bananele nu sunt o excepţie.  Dar bananele reprezintă o bună sursă de radiaţie. Doza de radiaţie emisă de o banană este de 0,1 microsievert ori 0,0000001 sievert.


2. Aparatura de scanare din aeroporturi

Aceste maşini care te scanează în aeroporturi sunt responsabile de transmiterea către corpul tău a unei cantităţi de raze X între 0,015 şi 0,88 microsievert.

Pentru a privi lucrurile comparativ, trebuie spus că orice minut de călătorie cu avionul expune corpul unui radiaţii cosmice de 0,04 microsievert.

Iar dacă e să ne raportăm la o radiografie pulmonară, pe care mulţi dintre noi o suportă în fiecare an, trebuie menţionat că o astfel de radiografie echivalează cu 1000-2000 de scanări din aeroport.


3. Radiografia pulmonară

Că tot am amintit acest tip de radiografie, aceasta presupune circa 20 microsievert.


4. Ecranul tip CRT

Monitorul tău emite radiaţie electromagnetică atunci când este pornit. Întâi, trebuie spus că doar ecranele CRT emit radiaţie X în doze mici (circa 10 microsievert per an). LCD-urile şi ecranele cu plasmă nu emit radiaţie X.


5. Apa

Apa conţine mici cantităţi de material radioactiv. Cea mai importantă sursă de radiaţie din apă este tritiul (un izotop radioactiv al hidrogenului), produs în urma coliziunii dintre moleculele de apă şi razele cosmice. În medie, absorbim din apa băută circa 50 microsievert într-un an.

 

 

6. Cimentul

Cimentul este al doilea cel mai folosit material de pe Terra şi conţine elemente radioactive. În medie, absorbim circa 30 microsievert de radiaţie în fiecare an din pereţii clădirilor, drumuri şi fundaţiile clădirilor.


7. Radiaţia cosmică de fond

Radiaţia cosmică de fond, generată încă de la naşterea Universului (Big Bang), se află peste tot. La nivelul mării, doza anuală pe care o receptăm este de circa 0,3 microsievert pe an, echivalentul a 10 radiografii pulmonare.


8. Propriul nostru organism

În esenţă vorbim despre dezintegrarea atomilor radioactivi de potasiu. Omul are în compunere aproximativ 30 mg de potasiu-40, care produce particule beta radioactive în procesul de dezintegrare. În consecinţă, contribuim cu 0,39 microsievert de radiaţie la radiaţia totală primită din diferite surse.


9. Terra

Pământul este, în sine, radioactiv, întrucât dezintegrarea lentă a izotopilor de uraniu şi thoriu din manta şi scoarţa Pământului. În fapt, radioactivitatea Pământului generează jumătate din căldura totală. De asemenea, reprezintă 0,48 microsievert de radiaţie per an.


10. Spaţiul cosmic

Spaţiul reprezintă un mediu neprimitor pentru organismul uman. Pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS) veţi primi 80 microsievert de radiație în plus decât pe Terra. O călătorie de şase luni către Marte reprezintă echivalentul a 250 microsievert. Aşadar, expunerea la radiaţia cosmică este una dintre cele mai mari îngrijorări pentru astronauţii viitorului, angajaţi în misiuni spaţiale pe termen lung.


11. Ţigările

Ţigările pot genera cancer pulmonar. În parte şi pentru că ţigările sunt radioactive. În urma fumatului se depune pe plămâni plumb radioactiv, care este responsabil de o doză de radiaţie de circa 160 microsievert. Faceţi comparaţia cu doza de radiaţie pe şase luni în spaţiu.

Dacă vreţi să aflaţi şi despre alte surse de radiaţii, urmaţi acest link (textul este în lb. engleză).


Cum ne afectează radiaţia produsă de ruterele Wi-fi? Dar cea generată de telefoanele mobile?

Telefonul mobil

Surprinzător poate pentru unii, mai sus nu sunt menţionate dispozitivele acuzate adeseori în mass-media că ne pun în pericol sănătatea: ruterele Wi-fi, telefoanele mobile ori căştile bluetooth.

Aceste dispozitive emit energie non-ionizantă, care nu afectează direct ţesutul uman. Prin urmare, acestea nu au asociate doze de radiaţie biologică.

Şi asta nu e din întâmplare: sistemele noastre de telecomunicaţii folosesc unde electromagnetice de joasă energie tocmai pentru că acest tip de radiaţie nu este vătămător organismelor vii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirmă că: "Telefoanele mobile comunică prin transmiterea undelor radio prin intermediul unei reţele de antene fixe numite staţii de bază. Undele de radiofrecvenţă sunt câmpuri electromagnetice care, spre deosebire de radiaţia ionizantă a razelor X ori a rezelor gama, nu pot rupe legăturile chimice şi nu pot cauza ionizarea în corpul uman.".

Desigur, astfel de afirmaţii trebuie să se bazeze pe studii. În ultimii ani au fost efectuate nenumărate studii care au evaluat impactul utilizării telefoanelor mobile asupra sănătăţii. Până la data scrierii articolului nu au fost identificate efecte nocive asupra sănătăţii din cauza folosirii telefoanelor mobile.


Citiţi mai multe despre efectele telefoanelor mobile asupra sănătăţii şi despre studiile efectuate, lecturând articolele noastre:
:: Radiaţiile electromagnetice şi efectele asupra sănătăţii
:: Cât de periculoase sunt radiaţiile telefonului mobil?


Telefoanele mobile operează la frecvenţe între 450 MHz şi 2,7 GHz. Principalul pericol vine de la căldura generată. Dar puterea maximă a telefoanelor mobile este între 0,1 şi 2 waţi - plasându-le, din acest punct de vedere, lângă LED-uri.


Ruterele şi reţelele wireless

Rețelele wireless (prezente în multe case astăzi, dar şi la birou) adaugă mediului nostru radiaţie suplimentară. În cazul WLAN-urilor, radiaţia este generată în cinci benzi de frecvenţă: 2,4 GHz, 3,6 GHz, 4,9 GHz, 5 GHz şi 5,9 GHz. Există vreun pericol pentru sănătate? Probabil că nu, dacă sunteţi îngrijorat de o creştere a temperaturii corpului.

Singurul efect identificat în cazul câmpurilor de radiofrecvenţă în cadrul studiilor efectuate are legătură cu o creştere a temperaturii corpului uneori mai mare cu un grad Celsius din cauza expunerii la unde de mare intensitate ce pot fi generate în cadrul unor zone industriale.

Dar dacă vorbim despre reţele wireless şi staţii de bază de radio-frecvenţă (utilizate de operatorii de telefonie mobilă), atunci vorbim despre creşteri de temperatură ale organismului nesemnificative, care nu pot afecta sănătatea.

În ultimii 15 ani studiile au arătat că nu există dovezi care să stabilească o legătură între radiaţia de radiofrecvenţă şi apariția cancerului. Mai mult, studii de lungă durată efectuate asupra animalelor, cu niveluri de radiaţii mult mai mari decât cele pe care le suportăm în mod obişnuit (de la reţelele wireless şi staţii de emisie-recepţie), nu au putut determina efecte nocive asupra sănătăţii, generate de câmpurile de radiofrecvenţă.

Cu toate acestea trebuie amintit că nu putem astăzi elimina posibile riscuri ale uzului telefonului mobil, întrucât tehnologia s-a răspândit în anii 90 ai secolului trecut. Sunt în curs mai multe studii care evaluează impactul utilizării telefoanelor mobile asupra copiilor şi adolescenţilor.

Până vin rezultatele acestor studii, mai trebuie să ştiţi un lucru: puterea dispozitivelor electronice de comunicaţii scade rapid odată cu distanţa.



Sursa: True radiation dangers