Epigenetica. ViitorulDescoperirile din epigenetică ne arată oare că nu suntem controlaţi de propriile noastre gene ori nu fac decât să consolideze statu-quoul? Oricare ar fi răspunsul corect la această întrebare, în următorul deceniu epigenetica îşi va arăta utilitatea.

 

 

 

Epigenetica şi boala (3)

Epigenetica a devenit un cuvânt la modă, folosit în afara domeniului biologiei de sociologi, psihiatri şi chiar politicieni. Este câteodată descrisă ca fiind o nouă ştiinţă care completează genetica şi înlocuieşte vechea perspectivă în care oamenii sunt controlaţi de propriul genom.



În conformitate cu această paradigmă, spre deosebire de secvenţa de ADN, cu care suntem "condamnaţi" să rămânem pe viaţă, marcajele epigenetice pot fi, în principiu, inversate, şi este posibil să ne imaginam modurile în care noi le-am putea influenţa medicamentos sau chiar prin experienţe de viaţă potrivite.

Aceste idei sunt foarte atractive, dar dovezile din spatele lor sunt încă neconcludente, iar testarea riguroasă trebuie să fie o prioritate de top. Luând în considerare dovezile pe care le deţinem, eu prefer ideea mai puţin strălucitoare care prezintă faptul că marcajele epigenetice sunt în primul rând mediatori care consolidează caracteristicile deja existente ale activităţii genelor. În acest mod, dacă ei nu activează sau dezactivează genele – alte mecanisme o fac, cum ar fi factorii de transcripţie, prin unirea cu regiunile de control ale genelor. În schimb, mecanismele epigenetice au ca scop principal consolidarea status quo-ului, prin aceasta intensificând folosirea eficientă a genomului. La un nivel de bază, genele deja active sunt “lubrificate” pentru a fi ajutate în exprimare, în timp ce gene deja tăcute sunt oprite ermetic. Dacă mediul nostru de viaţă comunică într-adevăr cu epigenomul, el ar putea face aceasta prin afectarea, mai întâi, a factorilor de transcripţie, schimbările în epigenom fiind consecinţe secundare care blochează decizia anterioară.

Indiferent dacă acest lucru este adevărat sau nu, deja ştim destule pentru a fi încrezători în faptul că mecanismele epigenetice, după definiţia oricui, prezintă o mare importanţă biomedicală. Având în vedere că medicamentele epigenetice au început să apară pe piaţă, multe altele fiind în dezvoltare, vom învăţa care sunt consecinţele modificării eficienţei genomului în cadrul întregului corp.

Perspectiva interesantă este generată de faptul că, pentru următorul deceniu, aceste noi abordări vor fi aplicate unei game largi de boli, permiţându-ne astfel să îndeplinim promisiunea epigeneticii.



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului instant-expert-epigenetics, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Huţupanu