BacteriiTot mai multe boli devin rezistente la antibiotice. În câteva decenii, vom intra în "epoca post-antibiotic", o perioadă în care chiar şi cele mai obişnuite infecţii ne-ar putea pune viaţa în pericol. Este o perspectivă înfricoşătoare. Există vreo soluţie pentru această situaţie?

 

 

 

În fapt, este posibil să avem câteva soluţii pentru a evita pierderea luptei cu bacteriile. Dar cum am ajuns în punctul în care bacteriile sunt pe cale să câştige lupta, iar antibioticele să devină ineficiente?

Antibioticele, cunoscute de asemenea sub numele de antimicrobiene, au fost numite pe bună dreptate un "leac miraculos". Odată cu prezentarea acestor medicamente care luptă împotriva bacteriilor către public, în anii '40, s-a schimbat fundamental regulile "jocului". Deodată infecţiile pe scara largă puteau fi tratate cu o eficacitate uluitoare, putându-se evita răspândirea unor infecţii cum ar fi sifilisul, gonoreea, lepra şi tuberculoza. Această revoluţie medicală a dus la o creştere generală a duratei de viaţă în rândul populaţiei.

Primul antibiotic, penicilina, a fost descoperită de către biologul scoţian Alexander Fleming în 1928. Termenul de "antibiotice" a fost iniţial folosit pentru a descrie orice compus natural produs de un microorganism sau ciupercă, care ar putea ucide bacteria care determină apariţia unor boli la om şi animale. În prezent, termenul de ʺantibioticeʺ poate descrie orice compus, inclusiv sintetic, care poate distruge sau poate preveni multiplicarea unor microbi periculoşi.

Rezistenţa la antibiotice

Cu toate acestea, problema care a luat naştere este creşterea dramatică a rezistenţei la antibiotice în rândul tulpinilor de bacterii. Aşa cum ştie, oricine care înţelege cele mai rudimentare procese darwiniene, utilizarea antibioticelor conduce la un proces de selecţie prin care microbii rezistenţi supravieţuiesc şi se înmulţesc. Aceştia pur şi simplu se adaptează.

Astăzi, după aproximativ 70 de ani de la apariţia lor, antibioticele au început să eşueze cu o regularitate tulburătoare.

În fiecare an, Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (SAMR), o tulpină dăunătoare şi extrem de adaptabilă este cauza a cel puţin şapte milioane de vizite la secţia  de urgenţă, infectează sute de mii de oameni şi ucide 19.000 de persoane. Biologul Maryn McKenna îl descrie ca fiind o "bacterie vicleană, extrem de adaptabilă", un microb  care datorită faptului că evoluează alături de noi de milenii întregi ʺabundă în mecanisme de apărare împotriva sistemelor noastre imunitareʺ.

În plus, există acum tulpini de E. coli, tuberculoză şi gonoree rezistente la antibiotic (împotriva cărora există un singur antibiotic care funcţionează). NDM-1, o altă tulpină periculoasă de luat în considerare, este rezistentă la una dintre cele mai puternice clase de medicamente şi anume la antibioticele din clasa carbapenemelor. Această tulpină a fost depistată la pacienţi din Marea Britanie.

În urmă cu doi ani, 25.000 de europeni au decedat datorită unor infecţii bacteriene care au fost rezistente la antibiotice.

Reacţionând la această tendinţă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a avertizat că "lumea se află la un pas de a pierde aceste remedii miraculoase (ale antibioticelor. n.n.)". Analizând viitorul apropiat, OMS se teme că multe infecţii obişnuite vor înceta să aibă un tratament şi, "din nou, vor ucide fără încetare". Se observă că ritmul cu care antibioticele sunt înlocuite de către bacteriile rezistente la antibiotice  este mai rapid decât cel cu care reuşim să creăm medicamente care să le înlocuiască. Şi nu este vorba doar despre "supermicrobii" de spital. Aceasta este o problemă care se referă chiar şi la cei mai obişnuiţi microbi.

Citiţi şi: Cum funcţionează antibioticele

 

Viaţa după antibiotice

Deci, ce se va întâmpla atunci când medicamentele nu vor mai avea efect? Sarah Boseley  de la ʺThe Guardianʺ explică:
:: chirurgia de transplant devine practic imposibilă;
:: cei cărora li se transplantează organe  vor fi obligaţi să urmeze un tratament cu medicamente imunosupresive pe tot parcursul vieţii pentru a împiedica apariţia unei reacţii de respingere a unei noi inimi sau a unui nou rinichi. În absenţa antibioticelor sistemul lor imunitar nu poate lupta împotriva infecţiilor care le pun în pericol viaţa.
:: excizarea unui apendice perforat va deveni o operaţie riscantă din nou. Pacienţiilor li se administrează  de obicei antibiotice după o intervenţie chirurgicală pentru a preveni infectarea rănii cu bacterii. În cazul în care bacteriile ajung în fluxul sanguin, ele pot determina apariţia unei septicemii care pune viaţa în pericol.
:: pneumonia va deveni încă o dată "prietenul vechi al omului". Antibioticele au blocat această boală a mai fi criminalul în masă care a fost odată, în special în rândul celor bătrâni şi fragili, care ajung în stare de inconştienţă şi de multe ori decedează în somn. Alte boli specifice  vârstei avansate, cum ar fi cancerul, au devenit dominante.
:: gonoreea ar deveni o afecţiune tot mai greu de tratat. Tulpinile rezistente sunt deja în creştere numerică. În absenţa tratamentului, această boală cu transmitere sexuală ar determina în timp apariţia bolii inflamatorii pelvine, infertilitatea şi sarcinile extrauterine.
:: tuberculoza ar deveni incurabilă. La început am avut cazuri de tuberculoză.  Ulterior acestea au devenit cazuri de tuberculoză rezistente la multimple antibiotice (TB-RAM), iar acum există TB-XDR (TB extrem de rezistentă la medicamente). Tratamentul tuberculozei necesită cure îndelungate de antibiotice (de şase luni sau mai mult). Chiar tendinţa oamenilor de a uita să ia medicamentele sau de a le întrerupe a contribuit la răspândirea rezistenţei.

Ne-am făcut-o cu mâna noastră


În timp ce procesele evolutive au contribuit în mod cert la creşterea numărului de tulpini rezistente la antibiotice, în aceeaşi măsură a contribuit şi prescrierea neadecvată a antibioticelor, o tendinţă înrădăcinată de a nega evidenţa şi neglijenţa.

"Utilizarea iraţională şi necorespunzătoare a antimicrobienelor este de departe cel mai important factor care determină apariţia rezistenţei la medicamente", susţine OMS. "Acest lucru include excesul, atunci când medicamentele sunt prescrise cu prea mare uşurinţă, uneori "doar pentru a fi siguri", alteori la cererea pacientului, dar de multe ori pentru ca medicii şi farmaciştii să facă mai mulţi bani". Mai mult, medicii sunt responsabili pentru subdozare, o metodă care permite bacteriilor rezistente să supravieţuiască.

Un articol recent din ʺBritish Medical Journalʺ scris de Richard Smith şi Joanna Coasta subliniază că antibioticele care există în prezent ar putea fi cele mai bune pe care le vom avea vreodată la dispoziţie. Au fost depuse eforturi în vederea încurajării utilizării mai conservatoare şi mai adecvate a antibioticelor pentru a opri sau încetini progresia bacteriilor rezistente la antibiotic, dar autorii relatării susţin că acestea au fost prea nesemnificative şi realizate mult prea târziu.

Smith şi Coasta susţin că rezistenţa la antibiotice a căzut victimă metodelor bazate pe dovezi care "acordă prioritate problemelor de sănătate în funcţie de  economie" şi de "eficienţa costurilor pentru fiecare manevră." În consecinţă, economiştii din domeniul sănătăţii s-au aflat în imposibilitatea de a demonstra că rezistenţa la antibiotice costă suficient de mult încât să reprezinte o prioritate pentru sănătate.

Dar această ignoranţă s-ar putea schimba. Un studiu a arătat că pentru tratamentul infecţiilor rezistente la antibiotice sistemul de sănătate din SUA cheltuie peste 20 de miliarde de dolari anual. De asemenea, costurile sociale se ridică  la mai mult de 35 miliarde dolari, în timp ce numărul zilelor petrecute la spital  a crescut cu 8 milioane.

De asemenea, este de luată în considerare utilizarea antibioticelor în rândul animalelor. Aceste medicamente nu sunt folosite pentru a vindeca animale, ci mai degrabă pentru a le stimula creşterea şi pentru a preveni apariţia bolilor în rândul acestora. În multe părţi ale lumii, mai mult de 50% din tonajul întregii producţii antimicrobiene este folosit la animalele producătoare de alimente. În urmă cu doi ani, 30 de milioane de kilograme de antibiotice au fost utilizate pentru animale.  Această cifră reprezintă  80% din totalul vânzărilor. Şi este un număr aflat în continuă creştere.

Potrivit lui David Kessler, angajat al Food and Drug Administration în perioada 1990-1997, FDA monitorizează antibioticele utilizate pentru a trata animalele, dar nu cunoaşte practic aproape nimic despre ele. Acest lucru înseamnă că avem doar o idee vagă despre modul în care sunt folosite 80% din antibioticele noastre.

"Este necesar să cunoaştem  mai multe despre utilizarea antibioticelor în producţia de carne şi păsări de curte", afirmă Kessler. "Rezultatele ar putea fi o chestiune de viaţă şi de moarte."

El continuă: "avem mai mult decât suficiente dovezi ştiinţifice pentru a justifica reducerea utilizării galopante a antibioticelor pentru animale, dar industria alimentară şi a medicamentelor nu doar luptă împotriva legislaţiei propuse pentru reducerea acestor metode, ele se opun, de asemenea, colectării de date. Din păcate, acestea se bucură de sprijinul Comisiei Senatoriale pentru Sănătate, Educaţie, Muncă şi Pensii (Senate Committee on Health, Education, Labor and Pensions), precum şi al FDA".

Combaterea rezistenţei la antibitiotice necesită monitorizarea atât a răspândirii bacteriilor rezistente la antibiotice în alimente, cât şi a utilizării antibioticelor la animale. În medicina umană, spitalele supraveghează tot mai atent frecvenţa apariţiei rezistenţei şi a prescripţiilor medicale cu antibiotice pentru a înţelege modul în care utilizarea acestor medicamente afectează rezistenţa. Este necesar să includem aceste două aspecte şi în agricultură.

Alte opţiuni

În ciuda dezamăgirii şi a disperării, există încă lucruri pe care le putem face, atât în ceea ce priveşte modificarea metodelor, cât şi în privinţa dezvoltării unor noi procedee terapeutice.

Guvernele pot juca un rol hotărâtor prin impulsionarea şi încurajarea  celor care lucrează în domeniul sănătăţii, a farmaciştilor, a societăţii civile, a pacienţilor şi a industriei  - pentru ca fiecare să-şi îndeplinească rolurile sociale. Eforturile de monitorizare pot fi intensificate incluzând o mai bună supraveghere a animalelor, alături de o utilizare mai adecvată a medicamentelor atât la oameni, cât şi la animale. Acordarea medicamentelor şi sistemele de alimentare pot fi îmbunătăţite. De asemenea, ar trebui să  acţionăm pe cât posibil asupra prevenirii şi controlului infecţiilor prin metode cum ar fi îmbunătățirea igienei.

Şi, desigur, ar trebui să încurajăm de asemenea, dezvoltarea unor noi contramăsuri medicale, cum ar fi creerea unor antibiotice noi, a unor virusuri care să  lupte împotriva bacteriilor şi a unor vaccinuri.

Dintre toate acestea, ideea de a produce mai multe antibiotice este cea mai puţin atractivă. Crearea acestora este excesiv de scumpă şi nu mai reprezintă obiective uşor de atins.

Dar celelalte două arii de cercetare deja oferă speranță.

Virusurile, în special, au fost mult timp privite ca o soluţie împotriva rezistenţei la antibiotice. În 1915 a fost descoperit  un grup de virusuri care infectează şi ucid bacteriile numite bacteriofage. Aceste virusuri au fost descoperiţi în Georgia şi încă sunt utilizaţi în practica medicală acolo.

În prezent, aşa cum a demonstrat un nou studiu publicat în PLoS, o moleculă de virus bacteriofag poate fi folosită pentru a ucide o mare varietate de bacterii, inclusiv SAMR. Noul medicament, numit Epimerox, acţionează asupra acelor caracteristici ale bacteriilor care au fost exploatate în mod tradiţional de către viruşi. Medicamentul poate proteja animalele de infecţia letală cu Bacillus anthracis, bacteria care cauzează antraxul.

Şi, în mod remarcabil, bacteriile au dificultăţi foarte mari de a dezvolta rezistenţă la Epimerox.

"Profităm de ceea ce "au învăţat " viruşii bacteriofagi în această perioadă, pentru a identifica noi antibiotice care să ne poată scăpa de problema rezistenţei în rândul altor antibiotice", a declarat cercetătorul Vincent A. Fischetti, profesor şi șef al Laboratorului de  Patogeneza şi Imunologie a bacteriilor.

Există, de asemenea, posibilitatea de a crea vaccinuri. În urmă cu câţiva ani, Liam Donaldson, Directorul Executiv Medical al Marii Britanii, a prezis că ar trebui să avem la dispoziţie vaccinurile pentru SAMR şi Clostridium difficile într-un deceniu.

Într-adevăr, cercetătorii au început să lucreze pentru a crea vaccinuri. Imunologul Robert Daum a elaborat o strategie neortodoxă în care sunt stimulate celulele T, o parte a sistemului imunitar care nu este luată în considerare de obicei.

Într-adevăr, cercetătorii au început să lucreze pentru a crea vaccinuri. Imunologul Robert Daum a elaborat o strategie neortodoxă în care sunt stimulate celulele T, o parte a sistemului imunitar care nu este luată în considerare de obicei. Ideea este de a crea un vaccin bazat pe stimularea limfocitelor Th-17 şi producerea de interleukină-17. Cercetările sunt la câţiva ani depărtare de faza I, dar ar putea prevesti apariţia primei generaţii de vaccinuri anti-bacteriene. Dacă această abordare este una corectă rămâne de văzut. Dar este cu siguranţă atitudinea corectă.

Da, era post-antibiotic este foarte aproape, dar, ca întotdeauna, vom continua să luptăm şi să identificăm noi modalităţi de a lupta împotriva celui mai eficient şi răspândit organism pe care această planetă l-a găzduit: bacteria.



Traducere de Ecaterina Pavel după can-we-avoid-an-antibiotic-apocalypse