Homo habilisÎn acest articol vom continua incursiunea noastră în istoria evoluţiei umane, vorbind despre apariţia primilor reprezentanţi ai genului Homo (Homo habilis şi Homo rudolfensis), despre apariţia primelor unelte, cât şi despre Homo ergaster.

 

 

Istoria timpurie a umanităţii (2)


Kenyanthropus platyops

În 1999 echipa paleontologului Meave Leakey a descoperit pe malul vestic al lacului Turkana hominidul Kenyanthropus platyops. Leakey a presupus că Kenyanthropus platyops este reprezentantul unui nou gen de hominide, în timp ce alte păreri spuneau că acesta aparţine unei noi specii a genului Australopithecus sau că este un simplu individ al speciei Australopithecus afarensis. Fosilele au fost datate ca având o vechime de aproximativ 3,2- 3,5 milioane de ani.

 

Kenyanthropus platyops
Craniu Kenyanthropus platyops. Model


Acest hominid prezenta mers biped, un creier de mici dimensiuni, dinţi mici, adaptaţi pentru o hrană extrem de diversificată şi o faţă plată, asemănătoare cu cea umană. Asemănările sale cu omul i-au determinat pe unii oameni de ştiinţă să considere că Kenyanthropus platyops este strămoşul direct al genului Homo, în defavoarea lui Australopithecus afarensis.


Genul Homo

Acum aproximativ 2,5-1,8 milioane de ani apar în Africa primii reprezentanţi ai genului Homo, genul din care face parte şi Homo sapiens. În estul şi sudul Africii apar speciile Homo habilis şi Homo rudolfensis.

Homo habilis

Homo habilis a fost descoperit şi descris de Mary şi Louis Leakey, în Tanzania, estul Africii, între 1962 şi 1964. Homo habilis, răspândit în estul Africii, se asemăna prin multe trăsături anatomice cu Australopithecus afarensis, considerat de către unii ca fiind strămoşul genului Homo. Maxilarul şi faţa sunt mai asemănătoare cu cele ale omului modern, iar volumul creierului este mai mare, de 600 cm3.  În apropierea fosilelor de Homo habilis au fost descoperite şi unelte, indicând o specie inteligentă capabilă de folosirea acestora. Aceste unelte sunt mult mai avansate decât cele folosite de alte primate anterior. Uneltele sunt reprezentate de pietre cu muchii ascuţite folosite în special pentru răzuirea cărnii de pe oase.

Homo habilis
Homo habilis


Se consideră că Homo habilis este precursorul lui Homo ergaster, care ulterior a evoluat în Homo erectus. Acesta a coexistat cu alte specii de primate antropoide precum Paranthropus boisei, însă spre deosebire de acestea datorită unei diete foarte diversificate şi a uneltelor sale a reuşit să supravieţuiască şi să dea naştere unei noi linii evolutive.




Homo rudolfensis


Homo rudolfensis, răspândit în sudul şi estul Africii, prezintă maxilarul şi faţa asemănătoare cu cele ale genului Australopithecus, dar o capacitate craniană mult mai mare. Se cunosc destul de puţine lucruri despre această specie din cauza numărului redus de rămăşiţe găsite.

 

Homo rudolfensis
Homo rudolfensis


Apariţia uneltelor

Situl Olduvai
Situl Olduvai, văzut din spaţiu


Imediat după apariţia primului reprezentant al genului Homo, în valea Olduwai din Tanzania sunt folosite primele unelte din piatră cunoscute până în prezent. Aceste unelte sunt reprezentate de pietre folosite pentru răzuit, unelte pentru scobit, mici dălţi precum şi cuţite rudimentare. Deşi destul de rudimentare, aceste unelte reprezintă un pas important în evoluţia omenirii, ele oferindu-i omului un imens ajutor în obţinerea şi prelucrarea hranei. Această dezvoltare a uneltelor are loc în contextul schimbărilor climatice. Vegetaţia se usucă, iar hominizii sunt nevoiţi să depună un efort mai mare pentru a-şi găsi hrana într-un astfel de mediu şi să-şi diversifice hrana. Astfel, pentru a se adapta acestui mediu, aceştia adoptă aşa-numita "soluţie culturală", cea a dezvoltării uneltelor. Mult timp această cultură a uneltelor va stagna, dar se va dezvolta ulterior, în urmă cu aproximativ 1,5 milioane de ani.


Homo ergaster

Homo ergaster este un reprezentant al genului Homo care a trăit în estul şi sudul Africii acum 1,8-1,3 milioane de ani. Deşi s-au născut multe controverse cu privire la clasificarea acestui hominid, Homo ergaster este considerat strămoşul direct al hominizilor Homo erectus, Homo heidelbergensis, Homo sapiens şi Homo neanderthaliensis.

În 1949, paleontologul sud-african John Robinson a descoperit o mandibulă a noului hominid. Deşi iniţial a fost denumit Telanthropus capensis, ulterior numele lui a fost schimbat în Homo ergaster.

Homo ergaster
Homo ergaster


Unii cercetători consideră că Homo ergaster a migrat în Asia, unde a dat naştere hominidului Homo erectus. După alte opinii, Homo ergaster şi Homo erectus reprezintă una şi aceeaşi specie. Spre deosebire de Homo erectus, Homo ergaster prezintă oase craniale mai subţiri şi un foramen supraorbital mai puţin proeminent. Spre deosebire de Homo heidelbergensis prezintă oase mai subţiri, faţă ascuţită şi o frunte mai joasă. Prezintă o capacitate craniană surprinzător de mare cuprinsă între 700-1000 cm3.

Homo habilis este considerat în general strămoşul direct al genului Homo şi al lui Homo ergaster în particular, deşi unele dovezi indică faptul că cei doi au coexistat o perioadă de 200-300.000 de ani. Se consideră că Homo ergaster s-a desprins din linia evolutivă a lui Homo habilis acum 1,9-1,8 milioane de ani, ulterior din linia lui Homo ergaster desprinzându-se una care va migra în Asia şi va da naştere speciei Homo erectus. Dispare din înregistrările fosile cu o vârstă mai mică de aproximativ 1,4 milioane de ani. Nu se cunoaşte dacă este vorba de o dispariţie sau pur şi simplu nu s-au găsit fosile după această perioadă.

Homo ergaster a folosit unelte mai sofisticate decât Homo habilis şi a transformat moştenirea culturii Oldowan în cultura Acheulean. Deoarece Homo erectus s-a desprins cu 200.000 de ani înaintea inovaţiei generale a culturii Acheulean, în Asia nu s-a găsit nicio dovadă materială a existenţei acestei culturi.

În general se consideră că Homo ergaster este primul hominid care a fost capabil să folosească limbajul articulat, deşi probabil avea o gândire simbolică mai puţin dezvoltată. Unele modificări ale coloanei vertebrale şi ale aparatului fonator i-au permis să-şi regleze respiraţia şi să emită sunete mai complexe. Apariţia limbajului articulat a constituit un nou punct de cotitură în istoria omenirii, permiţând indivizilor să comunice mai bine între ei şi astfel să colaboreze mai strâns pentru binele comun.

Istoria timpurie a umanităţii (4)



Bibliografie:
Cronica ilustrată a omenirii nr 1
en.wikipedia.org/wiki/Homo_ergaster
en.wikipedia.org/wiki/Homo_habilis
en.wikipedia.org/wiki/Kenyanthropus
credit imagini: Wikimedia Commons