Migratiile umaneÎn cadrul seriei de articole care urmează vom face o mică incursiune în istoria timpurie a umanităţii, mai precis în perioada cuprinsă între apariţia omului şi antichitate. Problema pe care o vom aborda în acest prim articol al seriei este apariţia omului.

 

 


Cum a apărut omul?


Pentru a explica apariţia omului există două teorii principale: teoria creaţionistă şi "teoria" evoluţionistă. Teoria creaţionistă susţine faptul că omul a fost creat de către o fiinţă supranaturală, un zeu (Dumnezeu în cazul creştinilor), care, conform unor religii, a creat totodată şi restul Universului. Această teorie este susţinută de majoritatea religiilor, doar că în cadrul diferitelor religii diferă zeitatea care a creat omul, cât şi modul în care acesta a fost creat.

A doua teorie, "teoria" evoluţionistă, susţine că omul s-a născut prin evoluţia unei specii de primate. Poate vă întrebaţi de ce am pus între ghilimele cuvântul teorie când m-am referit la teoria evoluţionistă. Ei bine, am făcut acest lucru deoarece aceasta este larg acceptată de către comunitatea ştiinţifică şi a fost confirmată de numeroase cercetări din alte alte ramuri ale biologiei. De fapt, mare parte din biologia contemporană se sprijină pe "teoria" evoluţionistă. Ramura biologiei care studiază evoluţia poartă numele de evoluţionism.


Ce este evoluţia?

Cel care a formulat teoria evoluţionistă este celebrul naturalist englez Charles Darwin, în cartea sa "Originea speciilor", publicată în anul 1859. Datorită cunoştinţelor sale vaste din domeniile geologiei, paleontologiei şi zoologiei, Darwin a realizat că, de-a lungul istoriei Terrei, organismele nu şi-au păstrat forma iniţială, ci au trecut prin numeroase transformări, care le-au ajutat să se adapteze la mediul de viaţă în care trăiau. Mai mult, datorită observaţiilor făcute în natură, acesta a realizat că organismele continuă încă să se transforme, sub impulsul dat de schimbările mediului lor de viaţă. Darwin a numit acest proces de transformare evoluţie.

 

Charles Darwin
Charles Darwin
Credit imagine: University of Texas Libraries, The University of Texas at Austin


Darwin a explicat faptul că evoluţia are loc printr-un mecanism numit selecţie naturală. După părerea lui Darwin, în natură are loc o selecţie a organismelor: cele mai slabe, incapabile de a se adapta la mediul lor de viaţă vor dispărea; cele mai puternice, care au dezvoltat trăsături care să le permită să se adapteze la mediul lor de viaţă, vor supravieţui şi se vor înmulţi pentru a transmite mai departe aceste trăsături.



Această selecţie are loc atât la nivel individual, cât şi la nivel de specie. Astfel, în cadrul unei specii vor supravieţui şi se vor înmulţii doar indivizii puternici, cu trăsături potrivite pentru mediul în care trăiesc. Înmulţindu-se, aceşti indivizi vor transmite mai departe aceste trăsături, asigurând supravieţuirea speciei lor. La nivelul speciilor această selecţie decurge în acelaşi fel, speciile puternice, bine adaptate la mediul lor se vor înmulţi şi vor continua să existe, iar cele slabe vor dispărea. Filozoful, sociologul, teoreticianul politic şi biologul Herbert Spencer a introdus celebra sintagmă "survival of the fittest" (supravieţuirea celui mai adaptat), pentru a explica procesul selecţiei naturale.

Herbert Spencer

Herbert Spencer (27 aprilie 1820 - 8 decembrie 1903) a fost o personalitate marcantă a secolului al XIX-lea, preocupat de o mare varietate de domenii. Credit imagine: Wikimedia Commons

Orice mediu de viaţă este în continuă schimbare, datorită influenţei factorilor geologici, pedologici, hidrologici etc. Relieful se schimbă, climatul se schimbă, compoziţia aerului sau a solului se pot schimba. Astfel, pentru a se putea adapta noilor condiţii de viaţă şi organismele trebuie să se schimbe. Schimbările pe care le suferă organismele sunt transmise mai departe urmaşilor pe baza selecţie naturale, proces explicat anterior. Astfel doar organismele cu trăsături noi, potrivite noului mediu, se pot înmulţi şi pot transmite aceste trăsături urmaşilor. Organismele care nu se pot adapta mediului în care trăiesc dispar. De-a lungul istoriei Terrei au dispărut numeroase specii, iar aproximativ 99% din toate speciile care au trăit pe Terra sunt acum dispărute.

Evoluţia este un proces natural specific tuturor organismelor, fie că vorbim de microorganisme, plante sau animale. Cu ajutorul geneticii şi a biologiei moleculare s-au descoperit mai multe lucruri despre modul în care organismele îşi transmit trăsăturile urmaşilor. S-a descoperit, de pildă, că responsabil de transmiterea caracterelor este ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic), s-a descoperit structura şi compoziţia acesteia, precum şi modul în care acesta codifică şi transmite mai departe caracterele ereditare.


Primul om?

Primul strămoş al omului (prima primată care prezintă caracteristici specifice omului), Sahelanthropus tchadensis, a apărut acum 7 milioane de ani în Africa Centrală. Primele rămăşiţe ale acestui hominid au fost descoperite în iulie 2001, de o echipă de cercetători în deşertul Djourab, Ciad şi includeau un craniu, două fragmente de mandibulă şi trei dinţi. Rămăşiţele prezintă atât trăsături specifice maimuţelor, cât şi trăsături umane uimitor de dezvoltate. Datorită acestui melanj de trăsături clasificarea acestei specii este o problemă complicată, căreia oamenii de ştiinţă se străduiesc să-i găsească rezolvarea.

 

Sahelanthropus tchadensis
Craniul lui Toumai
Credit imagine: Wikimedia Commons


Un fapt interesant este acela că această specie este mai veche decât divergenţa dintre humanoizi şi cimpanzei (6,3-5,4 milioane de ani). Această specie ar putea reprezenta un strămoş comun al omului şi cimpanzeului. Dacă Sahelanthropus tchadensis ar fi strămoşul direct al omului, acest lucru ar zgudui din temelii poziţia genului Australophitecus, deoarece trăsăturile faciale ale primului sunt foarte asemănătoare cu cele ale unor hominide mai evoluate precum Homo erectus, spre deosebire de cele ale reprezentanţilor genului Australophitecus.

O a treia posibilitate este aceea ca Sahelanthropus să nu fie nici strămoşul omului, şi nici al cimpanzeilor, ci doar o specie înrudită cu aceştia - unii cercetători sugerând că ar putea fi chiar strămoşul gorilelor.

La fel de surprinzător este şi locul descoperirii acestuia. Cea mai împământenită teorie despre locul apariţiei omului sugerează că acesta ar fi apărut în estul Africii, la est de Marele Rift. Marele Rift a apărut acum aproximativ 5 milioane de ani şi se consideră că a fost o barieră de netrecut pentru primate, astfel că din cele izolate la est de rift ar fi evoluat omul, iar din cele de dincolo de rift cimpanzeii. Însă, spre deosebire de majoritatea speciilor de hominide, descoperite la est de rift, Sahelanthropus tchandensis a fost descoperit la 2.500 km distanţă dincolo de rift.

Toumai, cum a fost denumit exemplarul găsit, prezenta conform calculelor o capacitate craniană de 320-380 cm3, aflată în contrast evident cu cea specifică speciilor de hominide cunoscute şi reprezentând doar un sfert din cea specifică omului modern. Trăsăturile faciale sunt foarte asemănătoare cu ale omului, lipseşte botul de maimuţă, iar arcadele sunt foarte asemănătoare cu cele ale oamenilor moderni. Dacă acesta era biped sau nu rămâne un mister.

Mediul de viaţă specific acestei specii era foarte diferit de cel de astăzi. În zonă exista un lac, numit Ciad, astăzi retras, înconjurat de mlaştini şi păduri tropicale. Numărul mare de fosile animale (peşti, crocodili, şerpi, hiene) a fost de un real ajutor în datarea fosilelor de Sahelanthropus.

Dacă Toumai este cu adevărat primul hominid sau nu probabil că vom afla în viitor, dar descoperirea acestuia constituie un pas înainte în ilustrarea evoluţiei omului.


Istoria timpurie a umanităţii (2)


Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Originea_speciilor
http://en.wikipedia.org/wiki/Herbert_Spencer
Cronica ilustrată a omenirii nr. 1