EvoluţiePotrivit unui studiu publicat în data de 30 aprilie în "Proceedings of the National Academy of Sciences″ oamenii pot evolua chiar şi atunci când monogamia limitează potenţialul acestora de a procrea. Mai multe detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

Un studiu  care a înrolat populaţia finlandeză din secolele 18 şi 19 sugerează că este posibil ca agricultura şi monogamia să nu fi oprit evoluţia umană.

 

Folosind consemnările  bisericii privitoare la numărul de căsătorii, naşteri şi decese din rândul a aproape 6.000 de persoane care au trăit în Finlanda în secolele XVIII şi XIX, o echipă internaţională de cercetători a demonstrat că abilitatea populaţiei de a se reproduce a variat suficient de mult încât selecţia naturală să poată să-şi urmeze cursul.

"Acesta este o exemplificare bună care confirmă cu dovezi solide" că oamenii încă mai au potenţialul de a evolua în vremurile moderne, a declarat Stephen Stearns, un biolog evoluţionist de la Universitatea Yale a cărui activitate a sugerat existenţa unui potenţial de a duce mai departe evoluţia umană dincolo de vremurile preistorice. Stearns, care nu a participat la acest studiu, a explicat faptul că datele extrem de convingătoare menţionate, în care cercetătorii au putut urmări evoluţia fiecărui individ de la naştere până la moarte, i-au ajutat pe aceştia să susţină argumentul care sprijină evoluţia.

 



Dacă oamenii ar putea continua să evolueze sau nu după adoptarea un stil de viaţă agrar, monogam este un subiect care a fost aprig dezbătut, a declarat co-autorul Alexandre Courtiol. Monogamia, de exemplu, limitează numărul de copii pe care oameni îi pot avea, reducând astfel variaţia succesului reproductiv în rândul indivizilor, în timp ce agricultura ajută oamenii să amortizeze  efectul presiunii de selecţie a mediului asupra oamenilor prin faptul că le permite acestora să stocheze alimente. Astfel oamenii monogami, fermieri au redus drastic potenţialul de evoluţie a explicat Courtiol. Cu toate acestea unii biologi consideră că aceşti factori nu ar suprima presiunile de selecţie completamente şi că oamenii continuă să evolueze şi astăzi.

Pentru a examina posibilitatea ca presiunea selectivă să continue să influenţeze biologia umană, Courtiol şi colaboratorii săi au examinat  o populaţie de finlandezi în perioada 1760 - 1849. Înregistrările detaliate ale bisericii din această perioadă le-au permis să urmărească fiecare persoană de la naştere de-a lungul tuturor căsătoriilor şi până la moarte şi să observe în acelaşi timp toate progeniturile lor de-a lungul drumului. Deoarece populaţia a fost în mod ferm monogamă, a explicat Stearns, cercetătorii au putut face conexiunile dintre copii şi părinţi, putând astfel estima cu acurateţe succesul reproducţiei. Cu cât variaţia numărului de descendenţi în rândul persoanelor este mai mare pentru generaţiile viitoare, cu atât mai susceptibilă este populaţia la presiuni selective cum ar fi boala.

Cu certitudine, Courtiol şi co-autorii au constatat că abilitatea de a se reproduce sau numărul total de copii pe care fiecare persoană i-a avut au fost destul de variate pentru a permite selecţia. Cercetătorii au analizat cele patru domenii care ar putea contribui la producerea unei schimbări: dacă persoana a supravieţuit până la maturitate sexuală (15 ani), dacă el sau ea s-a căsătorit, de câte ori şi numărul de copii din fiecare căsătorie şi au calculat cât de mult fiecare dintre aceşti factori au  influenţat abilitatea de a se reproduce  per ansamblu.

Nu este surprinzătoare constatarea cercetătorilor care indică faptul că numărul de copii pe căsătorie este puternic influenţat de abilitatea individuală. În plus, ei au dezvăluit faptul că  supravieţuirea este un factor chiar mai important, probabil deoarece finlandezii au înregistrat o rată mare a mortalităţii infantile şi a celei din rândul copiilor. În cele din urmă, numărul de căsătorii a avut tendinţa de a influenţa abilitatea de a reproduce la bărbaţi, dar nu şi la femei. Bărbaţii care s-au recăsătorit adesea au făcut-o cu o femeie mai tânără, capabilă să facă copii, crescând astfel propriul lor potenţial de a face copii. Femeile care s-au recăsătorit, pe de altă parte, de obicei au făcut acest lucru mai târziu în decursul vieţii, după ce perioada lor  reproductivă s-a încheiat, a afirmat Courtiol.

Datele sugerează că este la fel de bine posibil ca populaţia să fii evoluat. Caracteristicile care au  benefice pentru supravieţuire, cum ar fi rezistenţa la gripă, de exemplu, ar fi fost selectate pentru populaţie şi au devenit mai frecvente în rândul acesteia. Courtiol şi colaboratorii săi nu au măsurat nici o trăsătură specifică totuşi şi cu toate acestea pur şi simplu  au demonstrat potenţialul apariţiei selecţiei, nu faptul că aceasta a intervenit.

Şi nu este primul studiu care a relevat o astfel de dovadă. Iacov Moorad, un biolog evoluţionist de la Universitatea Duke şi colegii săi au publicat anul trecut un studiu care a urmărit populaţia de mormoni din Utah din secolul al XIX-lea. Acest studiu a sugerat faptul că numărul de căsătorii a influenţat puternic abilitatea  masculină de a se reproduce în această societate poligamă, în timp ce mortalitatea în copilărie pare să fi jucat un rol minor.

Mergând mai departe, combinarea acestor date cu tehnici moderne de genetică va oferi posibilitatea de a înţelege mai bine modul în care oamenii ar putea evolua în timp, a declarat Stearns. "Practic, ceea ce trebuie să reţinem în final este că natura noastră biologică fundamentală s-ar putea schimba."





Traducere după Are-humans-still-evolving.
Translated with permission of The Scientist magazine which is not responsible for any errors occurring as a result of translation.
Traducerea: Ecaterina Pavel