UnghiiVarianta scurtă este aceea că nu există vreun răspuns cunoscut şi 100% definitiv cu privire la motivul pentru care unghiile cresc în ritmuri diferite. Cu toate acestea, există o teorie foarte plauzibilă (care explică şi de ce unghiile de la mâini şi picioare cresc în ritmuri foarte diferite), susţinută de o mulţime de dovezi auxiliare. Pentru a pricepe în întregime ce se petrece, este important să înţelegem cum cresc mai exact unghiile.

 



Fiecare tip de celulă din corp creşte într-un ritm diferit. De exemplu, ştim că părul creşte mai repede decât oasele, iar cancerul se extinde mai rapid decât şi-ar putea dori cineva. Factorul mediator exact care dă naştere acestui ritm de creştere constituie încă subiectul multor cercetări. Ştim însă că răspunsul se află în genele noastre.

Ar trebui să precizăm că în august 2012, o echipă de cercetători de la MIT şi de la Facultatea de Medicină de la Harvard a reuşit să răspundă la întrebarea privind momentul în care celulele mamiferelor decid să se dividă. Ei eu descoperit că celulele se divid atunci când ating o anumită dimensiune. Această descoperire le va permite acum să testeze factorii care le determină să crească şi să se dividă în acele ritmuri.

Dar, în ceea ce priveşte unghiile de la mâini şi picioare, ştim că cele dintâi cresc, în medie, cu aproximativ 3,5 mm/lună, iar cele din urmă – 1,6 mm/lună. Ritmul exact de creştere al unghiilor depinde de mai mulţi factori. Aceştia includ: vârsta, sexul, regimul alimentar, activitatea fizică şi chiar perioada anului.


Unghiile noastre sunt alcătuite din mai multe părţi. Partea vizibilă este cunoscută sub numele de corp unghial. Sub acesta se află patul unghiei. Partea albă în formă de semilună de la baza unghiei se numeşte lunulă (cunoscută şi ca matricea distală). Ţesutul de deasupra matricei se numeşte cuticulă, iar ţesutul moale aflat imediat peste cuticulă poartă numele de eponichium.

Unghia în sine creşte din matrice (se presupune că degetul cel mare de la picior este „Alesul”). Aceasta se află sub unghie şi se extinde câţiva milimetri în interiorul degetului. 90% din unghia crescută provine de aici. Matricea este alcătuită din celule epiteliale (cel mai comun tip de celule care intră în componenţa multor părţi ale corpului, cum ar fi pielea), care cresc şi se divid. Aceste celule conţin proteina numită cheratină. Atunci când celulele ating sfârşitul ciclului lor de viaţă, trec printr-un proces numit cheratinizare, cunoscut şi drept cornificare.

Când celula moare, aceasta îşi pierde nucleul şi alte organite intracelulare. Ceea ce rămâne este cheratina. Ea rămâne fixată într-un amestec insolubil de diferite proteine şi lipide (grăsimi). Enzima responsabilă pentru acest proces este cunoscută drept transglutaminază. Rezultatul este acea unghie dură folosită ca să te scobeşti în nas şi să te scarpini oriunde pe spate!

Presiunea din interiorul matricei unghiale împinge în afară celulele cheratinizate moarte. Forma unghiei, pe măsură ce aceasta creşte, este pur şi simplu o continuare a unghiului matricei. Ea este apoi ghidată de „şanţurile” şi cutele de pe marginile patului unghial. Celulele cheratinizate nu se găsesc doar în unghie, ci şi în păr, piele şi în copitele animalelor. Ceea ce le face mai tari sau mai moi sunt grosimea şi structura reticulată a cheratinei. 

Acum că ştim cum cresc unghiile, să ne întoarcem la întrebarea despre care discutăm şi să vorbim despre principalele teorii privind motivul pentru care unghiile de la mâini cresc mai repede decât cele de la picioare şi cel pentru care unghiile diferitelor degete de la mâini sau picioare cresc în ritmuri diferite. În cele din urmă, totul pare să se rezume la fluxul sangvin, dar problema e puţin mai complexă decât faptul că anumite degete primesc un sânge mai bun şi mai bine oxigenat decât altele.

Matricea unghială este hrănită cu sânge şi substanţe nutritive printr-o reţea foarte bine vascularizată de capilare. Există şi nişte ramificaţii speciale (căi sangvine) între artere şi vene, cunoscute drept canalele Sucquet-Hoyer, care ajută la reglarea temperaturii din degete atunci când se face frig.

Când vreo parte a corpului este vătămată, reacţia naturală este inundarea zonei cu mai mult sânge şi substanţe nutritive. Aşa că se crede că microtraumele constante îndurate de unghiile de la mâini pe parcursul întregii zile, cum ar fi bătutul din degete, scrisul la calculator şi lovirile uşoare, duc la o şi mai mare creştere a alimentării cu sânge şi substanţe nutritive. Cum degetele de la picioare sunt întotdeauna ţinute în siguranţă în şosete şi pantofi (iar într-un mediu de tipul biroului, stăm adesea nemişcaţi o mare parte din zi, dar ne folosim constant degetele de la mâini pentru a scrie la calculator), ele nu au parte de „minitraumele” constante pe care le suferă unghiile mâinilor. În plus, anumite degete de la mâini şi picioare sunt „traumatizate” mai des decât altele, ceea ce le afectează ritmul de creştere. Rezultatul final al acestor microtraume este o supraabundenţă de substanţe nutritive, care duce la mai multe celule epiteliale cheratinizate. Această creştere duce la unghii mai lungi.

Motivul adoptării „teoriei traumei” de către mulţi cercetători gravitează în jurul dovezilor auxiliare. Unghiile mâinii dominante cresc mai repede decât unghiile celeilalte mâini, aparent datorită faptului că mâna dominantă suferă mai multe microtraume decât cea non-dominantă.

Alte dovezi auxiliare în sprijinul atotcuprinzătoarei teorii a „fluxului sangvin” este aceea că unghiile cresc mai repede pe timp de vară. Cum degetele sunt mai calde, capilarele şi arteriolele sunt mai mari, permiţând eliberarea unui flux sangvin mai mare către degete. Când circulaţia devine o problemă, ca atunci când îmbătrânim sau în cazul anumitor boli precum diabetul, unghiile cresc mai greu.

Deci iată răspunsul. Nu există o dovadă absolută a motivului pentru care unghiile de la mâini cresc mai repede decât cele de la picioare, dar acest raţionament are cu siguranţă sens, chiar dacă nu este atât de riguros pe cât îmi place mie să fiu în aceste articole. Timpul şi cercetătorii care depun eforturi ne vor furniza cu siguranţă un răspuns chiar mai riguros în curând, fiind poate puţin mai exacţi. Dar, pentru moment, răspunsul acesta va trebui să fie de ajuns.

Date suplimentare:
•    Matricea distală (lunula) de sub unghii este albă deoarece nu există melanocite în această porţiune a unghiei. Melanocitele sunt celulele care dau culoare pielii, părului şi ochilor.
•    Grosimea medie a unei unghii este de 0,5-0,7 mm. Unghiile se formează şi sunt prezente după cea de-a 10-a săptămână de sarcină.
•   În acest articol am menţionat că factorul mediator exact al ritmului de creştere pare să fie determinat genetic. Există în prezent 54 de gene funcţionale cunoscute, responsabile pentru producerea cheratinei. Acestea sunt de 2 tipuri. Există 28 de tipul 1 şi 26 de tipul 2. Ele sunt localizate în nişte aglomerări din cromozomii 12 şi 17.
•    Cele mai lungi unghii consemnate vreodată îi aparţineau lui Melvin Boothe din Statele Unite. Ele aveau o lungime totală de 985,6 cm. Din nefericire, el a murit în decembrie 2009. Cele mai lungi unghii aparţinând unei femei erau cele ale lui Lee Redmond din Las Vegas. Acestea măsurau 865,4 cm. Deşi Lee este încă în viaţă, ea şi-a pierdut unghiile într-un accident de maşină în 2009. Se pare că 2009 a fost un an prost pentru cei cu unghii extrem de lungi!



Traducere de Ana Dumitrache după why-finger-and-toenails-grow-at-different-rates, cu acordul editorului.