Gândeşte-te la vremea când erai copil şi vizitai casa bunicilor. Îţi aminteşti de un miros anume pe care îl simţeai când intrai pe uşă? Mulţi oameni îşi amintesc şi se pare că nu este doar o închipuire. Gerontologul şi autorul cărţii „Un nou rid: ce am învăţat de la bătrânii care nu şi-au arătat niciodată vârsta”, doctorul Eric Shapira, spune că este greu să identifici cauza sau motivul principal al mirosului; e vorba de procesul care are loc în organism pe măsură ce îmbătrânim.

 

 

Multe studii arată că, la nivelul corpului, compoziţia noastră chimică se schimbă din interior pe măsură ce îmbătrânim, producând un anumit miros. Unii îl descriu ca „miros de stătut”. Alţii ca „miros de vechi”. Poate puţin medicamentos.

Iată partea surprinzătoare: bunica şi bunicul pot mirosi diferit. Dar nu miros URÂT. Un studiu recent realizat de Johan Lundström de la Centrul de Simţuri Chimice Monell, publicat în PLOS ONE, a testat mirosurile de la axila unor adulţi de vârstă mijlocie şi a unor bătrâni. Rezultatul? Bărbaţii de vârstă mijlocie miroseau cel mai urât, conform celor chestionaţi. Vestea bună? Bunicul a ieşit pe locul doi, iar mirosul lui a fost considerat chiar plăcut. Femeile de vârstă mijlocie au ieşit pe primul loc în topul celor mai plăcute mirosuri corporale.

 

 

Studiul a fost realizat ataşând bluzelor tampoane absorbante în zona căptuşelii de la subraţ. Apoi, acestea au fost purtate de voluntari de diferite vârste timp de cinci nopţi consecutive, în timpul somnului. Pentru ca alte mirosuri să nu se „infiltreze”, ele erau depozitate în pungi de plastic sigilate pe durata zilei. Voluntarilor li s-a cerut, de asemenea, să folosească săpun şi şampon fără parfum în timpul experimentului, să nu mănânce alimente foarte aromate şi să nu se expună unor mirosuri exterioare puternice, precum cele de parfum sau de fum de ţigară.

La sfârşitul celor cinci zile, tampoanele au fost adunate şi puse în borcane sigilate gata să fie deschise şi mirosite de către alţi voluntari, pentru a evalua mirosul şi a vedea dacă oamenii pot să identifice corect vârsta aproximativă a persoanei care a purtat tamponul (tânăr, de vârstă mijlocie sau bătrân).

Rezultatele? Voluntarii au fost capabili să identifice corect care tampoane fuseseră purtate de vârstnici, în majoritatea cazurilor, dar gradul lor de precizie s-a rezumat în mare parte doar la asta. Deşi au observat o diferenţă clară între cei de vârstă mijlocie şi cei tineri, în cele mai multe din cazuri, ei nu au reuşit să identifice corect despre care era vorba.

Deci ce se presupune că determină această schimbare a mirosului pe măsură ce îmbătrânim? Este un subiect încă dezbătut, dar se crede că sunt implicaţi mulţi factori. Unul dintre aceştia, conform doctorului Eric Shapira, menţionat anterior, este simpla deshidratare. Oamenii mai în vârstă tind să nu mai fie atât de însetaţi, ceea ce face ca aceştia să fie, în general, mai deshidrataţi şi ca pielea să li se descuameze mai mult. Celulele de piele moartă pot avea un miros de stătut. În plus, Shapira afirmă că bătrânii au o igienă orală din ce în ce mai proastă pe măsură ce anii trec, din cauza periajului mai puţin eficient. Sigur că şi igiena orală îţi poate afecta mirosul.

O abordare mai ştiinţifică a acestei întrebări a fost propusă de o echipă de cercetători japonezi în anul 2000. Ei au descoperit că, în cazul compusul chimic numit 2-nonenal, o substanţă odorantă care se găseşte în transpiraţie şi pe piele, concentraţia creştea pe măsură ce oamenii îmbătrâneau, cei în vârstă de peste 70 de ani având cantităţi de până la trei ori mai mari decât indivizii de vârstă mijlocie. Se crede că 2-nonenalul în exces provine din descompunerea cantităţii mai mari de acizi graşi omega-7 prezente la nivelul pielii când îmbătrânim. (Interesant e că, pe lângă faptul că este poate unul din vinovaţii principali pentru mirosul persoanelor în vârstă, 2-nonenalul este şi o componentă cheie a mirosului berii.)

Se crede că şi mediul de viaţă al unei persoane în vârstă este un factor. Câţi dintre noi nu cunosc o rudă care păstrează sau strânge compulsiv lucruri vechi de ani de zile? Brenda Thompson de la Tri-Country Home Nursing spune: „Toate acele cărţi şi ziare, lenjerii şi haine vechi adăpostesc praf şi umezeală şi emană un miros de stătut care se poate răspândi în întreaga casă. Dacă te-ai mutat în casa respectivă în 1945, e posibil ca acele cărţi să fie acolo de 60 de ani. Am văzut şi draperii care au rezistat atât de mult.”

Iată un alt lucru ciudat legat de schimbarea mirosului atunci când îmbătrânim: pe măsură ce ne apropiem de vârsta de 80 de ani, bărbaţii tind să miroasă din ce în ce mai mult ca femeile, această modificare fiind pusă de unii pe seama hormonilor, deşi ceea ce se întâmplă exact nu este perfect clar.

În definitiv, mirosurile sunt o chestie ciudată. Simţim un iz de parfum în timp ce mergem prin mall şi asta ne poate aminti de un fost iubit din liceu. Mirosul de frunze care ard sau de grătare aprinse în curtea din spate ne poate aminti de vremurile bune trăite alături de prieteni şi familie. Mirosul unei persoane vârstnice, care s-a dovedit acum că este diferit, dar nu urât, ne lasă cu un semn de întrebare invizibil deasupra capetelor – vom mirosi şi noi aşa într-o zi? Se vor întreba nepoţii noştri, în timp ce ne îmbrăţişează, ce e mai exact mirosul acela? Vor mirosi hainele nepoţilor la fel ca noi după ce aceştia vor petrece o noapte în casa noastră?

Da, da şi da.

Să ai un miros specific atunci când eşti vârstnic pare să fie o parte a ciclului vieţii umane. Pur şi simplu asta se întâmplă. Bunicii noştri o păţesc. Acelaşi lucru se va întâmpla cu părinţii şi copiii noştri şi cu noi. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să acceptăm asta, să fim îngăduitori şi să ne mândrim ştiind că nu e cel mai urât miros posibil. Amintiţi-vă, această „onoare” le-a revenit bărbaţilor de vârstă mijlocie.

Să auzim urale pentru bunicul.

Date suplimentare:
• Japonezii au un cuvânt special pentru mirosul bătrânilor: kareishuu.
• Oamenii de ştiinţă ştiau de ani buni că, la fel ca noi, o mare varietate de specii de animale, inclusiv şoarecii, căprioarele, vidrele, iepurii şi maimuţele trec prin schimbări ale mirosul corporal pe măsură ce îmbătrânesc. Animalele folosesc aceste modificări ale mirosului pentru a-şi alege partenerii de împerechere.

Traducere de Ana Dumitrache după old-people-really-smell