În ultimii 200.000 ani odată cu evoluţia lui Homo sapiens s-a întâmplat ceva extraordinar. Cumva s-a produs trecerea de la maimuţele inteligente ce utilizau unelte din piatră la fiinţele superioare care foloseau un limbaj complex şi care au dezvoltat agricultura şi tehnologia. Cum s-a produs această explozie de inteligenţă pe care antropologii o denumesc „revoluţia umană"?

 


Probabil unul dintre cele mai mari mistere din evoluţia noastră îl reprezintă modul prin care oamenii au reuşit să-şi dezvolte cultura simbolică, un termen foarte general care include arta, limbajul, ornamentele, armele şi ritualurile de înmormântare. Cultura simbolică este ceea ce îl individualizează pe om în raport cu celelalte specii şi, mai mult, se pare că aceasta a precedat, de asemenea, apariţia lui Homo sapiens. Noi am descoperit o mulţime de unelte din piatră în Africa ce provin din urmă cu aproximativ 200.000 ani, precum şi dovada prezenţei unor gropi destinate aprinderii focului sau existenţa unor obiecte de artă. Strămoşii noştri Homo erectus utilizau suliţele şi cu ajutorul pigmenţilor îşi confecţionau vopsele cu mii de ani înainte de evoluţia lui Homo sapiens.

 

 


Imagine de Patrick Gruban


Deci, întrebarea este următoarea: Când putem afirma că aceste practici simbolice încep să definească umanitatea? Nu există niciun răspuns categoric şi noi nu putem obţine suficiente dovezi pentru a avea o cronologie definitivă a evenimentelor. Dar există totuşi două teorii importante cu privire la cum a avut loc această evoluţie. Una dintre ele sugerează că umanitatea a făcut un mare salt cultural înainte cu aproximativ 80-60 de mii de ani în urmă, în timpul perioadei de „revoluţie" atunci când oamenii au părăsit Africa şi au intrat în Eurasia. Cealaltă teorie sugerează că cultura a evoluat treptat, în Africa, pe întreaga durată de viaţă a speciei Homo sapiens.

Ipoteza revoluţiei umane


Termenul „revoluţia umană" este adeseori atribuit antropologului Paul Mellars, cel care a scris în anul 2007 că acest eveniment a fost un „episod ce a accelerat schimbările" şi care a avut loc cu 80-60 de mii de ani în urmă, chiar înainte de perioada Paleoliticului Mijlociu (sau epoca de mijloc a pietrei) tranzitând şi Paleoliticul Superior (sau sfârşitul epocii de piatră). Din acest motiv această schimbare este uneori denumită şi revoluţia din Paleoliticul Superior.

Înregistrările antropologice ce provin din această perioadă de timp oferă dovezi importante că oamenii au evoluat cu mult faţă de strămoşii lor în ceea ce priveşte rafinamentul tehnologic. S-a observat o trecere treptată de la uneltele din piatră la cele din os (a se vedea imaginea de mai jos) şi aceste instrumente s-au specializat pentru o gamă largă de activităţi, de la unelte pentru tăbăcirea pieilor la ciocane. Oamenii ştiau să pescuiască, transportau scoici colorate pe distanţe mari (probabil datorită utilizării lor sub forma unor bijuterii valoroase), încălzeau pigmenţi pentru a obţine diferite vopsele colorate, ardeau zonele aflate lângă casele lor pentru a ajuta plantele să înflorească, îşi îngropau morţii împreună cu unele obiecte speciale şi pictau diferite scene complicate pe pereţii peşterilor.

 


De asemenea, există dovezi că aceste noi activităţi umane au avut loc în cadrul unor colectivităţi mai mari de oameni care trăiau împreună şi formau grupuri sociale care erau organizate ierarhic, spre deosebire de formele anterioare de organizare ale vânătorilor/culegători. În acelaşi timp aceste grupuri umane mai bine organizate au părăsit Africa şi s-au mutat în Eurasia aducând cultura lor cu ei. În cele din urmă aceşti revoluţionari au fost integraţi sau au fost înlocuiţi de către alte populaţii umane de neandertalieni, denisovani şi, eventual, alte populaţii din Eurasia.



Ce ar fi putut cauza această revoluţie? Mellars este agnostic cu privire la acest aspect, el sugerând că această revoluţie ar fi putut fi cauzată de o mutaţie genetică care s-a răspândit rapid prin Africa. Sau ea ar fi putut fi cauzată de „constrângerile economice şi demografice care au avut loc datorită unor succesiuni rapide de schimbări climatice şi de mediu". Această revoluţie a corespuns unei perioade de răcire rapidă, parţial cauzată de erupţia megavulcanului Toba din Sumatra care a avut loc cu aproximativ 74 de mii de ani în urmă. Oamenii au putut evolua datorită modificărilor genetice, schimbărilor de mediu sau datorită ambelor cauze.



Mellars compară revoluţia umană de acum 80 de mii de ani cu una mai recentă numită revoluţia din Neolitic care a dus la dezvoltarea rapidă a agriculturii şi oraşelor cu aproximativ 13-10 mii de ani în urmă. El şi celebrul antropolog Ofer Bar-Yosef crede că această paralelă ce se poate face cu perioada neolitică este o dovadă a faptului că civilizaţia umană are tendinţa de a evolua în momentele de progres cultural. Noi trecem prin perioade de evoluţie rapidă, urmate de perioade de relativă stabilitate şi chiar de regres.

În acest caz se pare că comportamentul simbolic a fost rezultatul unei schimbări revoluţionare. Acest lucru ne ajută, de asemenea, să explicăm de ce fosilele din întreaga lume prezintă numeroase forme de artă şi unelte complexe în perioada Paleoliticului Superior.



Ipoteza evoluţiei umane treptate


Problema care se pune în legătură cu evenimentele legate de „revoluţia umană" este reprezentată de faptul că în ultimele decenii s-au adunat tot mai multe dovezi cum că oamenii din Africa au avut o cultură simbolică cu mult înainte de perioadă corespunzătoare acestei revoluţii. Antropologul Sally McBrearty explorează aceste dovezi într-un eseu numit „Down with the Revolution" („Jos cu Revoluţia"). Acest eseu al ei se bazează pe un altul mai vechi realizat împreună cu Alison Brooks şi care a fost întitulat „The Revolution That Wasn't" („Revoluţia care nu a existat") şi în care aceasta detaliază mai multe dintre afirmaţiile pe care le vedeţi prezentate în figura de mai sus.

Pe baza noilor săpaturi arheologice din Africa şi Orientul Mijlociu avem acum dovezi că oamenii îşi preparau vopsele şi îşi îngroparea morţii în diferite moduri simbolice cu mai mult de 180 de mii de ani în urmă, cu mult înainte de perioada de „accelerare" a evoluţiei umane. Schimburile de diferite produse care aveau loc pe distanţe mari şi practicarea pescuitului par să fi apărut, de asemenea, cu mai bine de 100 de mii de ani în urmă. De interes special pentru McBrearty este faptul că mărgelele obţinute din coaja ouălelor de struţ, care au fost folosite ca podoabe personale, au fost datate ca fiind realizate în urmă cu 75 mii de ani.

În plus, Alison George remarcă într-un articol remarcabil apărut în New Scientist faptul că există acum dovezi genetice cum că o genă asociată cu comunicarea umană, FOXP2, ar fi putut stimula capacitatea omului de gândire simbolică în urmă cu 170 de mii de ani. Arheologul Johan Lind i-a spus lui George că „gândirea modernă" s-ar putea să fi apărut de fapt cu 500 de mii de ani în urmă odată cu strămoşul nostru Homo erectus. Această afirmaţie ar putea fi adevărată mai ales dacă luăm în considerare faptul că Homo erectus utiliza uneltele şi focul.

Problema este că, aşa cum McBrearty şi mulţi alţii au remarcat, dovezile privind existenţa unui comportament tipic uman în Africa sunt aproape inexistente cu mai mult de 130 de mii de ani în urmă. În acea perioadă datorită variaţiei nivelului mării au fost afectate unele dintre cele mai studiate aşezări umane de pe coastele Africii de Sud şi în acest fel s-au pierdut orice urme ar fi putut exista anterior acolo.



Legat de asta, dovezi privind revoluţia umană susţinută de Mellars au fost găsite în principal în Eurasia, nu şi în Africa. McBrearty sugerează că trebuie să integrăm dovezile foarte timpurii pe care le avem din Africa în povestea simbolismului, ceea ce conduce la o imagine foarte diferită ce indică o dezvoltare treptată a civilizaţiei umane de-a lungul a sute de mii de ani în loc de o perioadă de evoluţie accelerată de-a lungul a doar câteva mii de ani.

Există, de asemenea, întrebări cu privire dacă ceea ce s-a întâmplat în Eurasia ar trebui denumit o revoluţie sau nu, deoarece creşterea bruscă a înregistrărilor antropologice este rezultatul unui aflux de imigranţi Homo sapiens. „Cuvântul „revoluţie" implică o schimbare a populaţiei umane", scrie McBreaty. „Aceasta nu înseamnă că schimbările care au avut loc au fost rezultatul unei înlocuiri a populaţiei". Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o revoluţie în cazul în care o mulţime de străini vin într-o comunitate şi îi convertesc pe localnici la un nou mod de viaţă. Străinii au continuat să dezvolte o cultură care a început cu mult timp în urmă, în Africa.



Sau poate că aceştia nu au provenit doar din Africa. Picturi superbe şi ciudate au fost descoperite în peştera El Castillo din Spania şi ele sugerează că neandertalienii de pe acele meleaguri aveau o simbolistică destul de sofisticată cu 40 de mii de ani în urmă, cu mult înainte ca Homo sapiens să fi sosit în acea parte a Europei. Peştera a fost ocupată timp de mii de ani şi multe dintre camerele sale sunt decorate cu desene de animale, amprente precum şi cu desene şi modele complicate, abstracte, realizate din puncte.

Este posibil ca strămoşii noştri să fi avut capacitatea de gândire simbolică cu mult timp înainte ca Homo sapiens să fi evoluat. Hominizii care au părăsit Africa înainte ca oamenii moderni să o facă, cum ar fi strămoşii neandertalienilor, poate că şi-au dezvoltarea un comportament simbolic în Spania, în timp ce Homo sapiens a făcut-o în Africa de Sud. Asta ar explica ce s-a descoperit în peştera El Castillo precum şi de ce Homo sapiens a fost în măsură să integreze atât de uşor populaţiile locale din Eurasia în cultura lor.

Dar pentru a reveni la întrebarea de la începutul articolului, răspunsul poate că în cele din urmă se află undeva între ipoteza revoluţiei umane şi cea a evoluţiei treptate. Este posibil ca oamenii să-şi fi dezvoltat treptat un comportament simbolic cu mai bine de 200.000 ani în urmă. Dar este, de asemenea, posibil să fi existat perioade de mai multe mii de ani în care aceste activităţi simbolice au fost popularizate în întreaga lume şi ele au devenit mai sofisticate prin schimburile culturale cu populaţiile de neandertalieni, denisovani sau alte comunităţi umane care existau în diferitele părţi ale Eurasiei.

Este de netăgăduit că umanitatea a trecut prin perioade de evoluţie bruscă în timpul revoluţiei din Neolitic precum şi în timpul revoluţiei industriale. Dar asta nu înseamnă că noi nu am parcurs, de asemenea, etape importante ale evoluţiei noastre de-a lungul secolele de stabilitate ale civilizaţiei umane. O invenţie genială (cum ar fi, să spunem, culesul) a putut exista pentru o lungă perioadă de timp înainte ca ea să devină populară. Sunt aceste momente revoluţii sau ele sunt doar perioade în care tehnologiile deja existente devin foarte populare?

Traducere de Cristian-George Podariu după the-mystery-of-the-human-intelligence-explosion