Creier uman. Viziune artistAvertisment onest: înregistrarea de mai jos înfăţişează imagini HD ale unui creier uman proaspăt disecat. În mod deloc surprinzător, sunt parcă puţin prea edificatoare, dar şi complet fascinante, asta fără a mai menţiona faptul că prezintă un creier foarte diferit de cel pe care probabil vi-l imaginaţi.

 

 

 

Întrebaţi-vă cum e un creier uman. Majoritatea dintre noi l-ar descrie probabil ca fiind greu şi asta desigur că e adevărat (creierul omului de rând cântăreşte cam 1,3 kg). Dar cum stau lucrurile în ceea ce priveşte consistenţa? Cum se simte la atingere o masă de zeci de miliarde de neuroni?

Dacă eşti ca majoritatea oamenilor care au pus mâna pe un creier (să zicem, într-un laborator dezgustător de anatomie), ai putea crede că e dur, ferm, aproape ca de cauciuc. Dar creierele pe care le găseşti în laboratoare au fost aproape sigur tratate şi conservate folosind substanţe chimice precum formaldehida, care au un efect puternic asupra texturii şi fermităţii ţesutului precum materia cenuşie. În realitate totuşi, un creier „proaspăt”, netratat, este o chestie surprinzător de fragilă, aşa cum o demonstrează această înregistrare încântător de explicită de la Institutul pentru Cercetarea Creierului al Universităţii din Utah.

Întreaga înregistrare este fantastică, dar partea mea preferată e s-o privesc pe specialista în neurobiologie Suzanne Stensaas separând emisferele cerebrale ca pe două jumătăţi ale unei forme pentru jeleu lucios.

 


”Este foarte, foarte moale”, explică ea, cu sediul conştiinţei umane „tremurându-i” în mâini. ”Observaţi, este foarte fragil... mult mai moale decât majoritatea cărnii pe care ai vedea-o într-un magazin. Şi dacă ar fi să-l ciupesc... l-aş leza foarte uşor cu degetul meu mare”. 

De fapt, nici nu trebuie să-l ciupească. În jurul minutul 5:30, puteţi vedea clar o adâncitură în ţesut, provocată doar de greutatea creierului care stătea în mâinile ei. Şi când te gândeşti că toţi ne petrecem viaţa – făcând breakdance, mergând cu bicicleta, practicând kickbox, jucând fotbal, stând în cap, dând din cap, schiind sau, la naiba, pur şi simplu mergând dintr-o parte în alta – cu chestia asta extraordinar de fragilă plutind liniştită în craniile noastre, înconjurată de o baie protectoare de lichid cefalorahidian. Este cam greu de crezut.

Cred că ceea ce vreau să spun este: vă rog, purtaţi cască de protecţie.


Traducere de Ana Dumitrache după what-would-it-really-feel-like-to-touch-a-human-brain. Credit imagine: 2eat2drink.