Mit: să înoţi la mai puţin de o oră (uneori şi în varianta mai puţin de 30 de minute) după ce ai mâncat este periculos şi te poate faci să ai crampe şi să te îneci. Mulţi cred că nu ar trebui să înoţi timp de cel puţin o oră după ce ai mâncat, pentru că ar putea fi periculos. Această vorbă din bătrâni le-a fost spusă copiilor din întreaga lume şi a devenit o regulă mai mult sau mai puţin populară a siguranţei când vine vorba de înot.

 

 

 

Copiilor din Cuba li se spune chiar să nu înoate timp de până la 3 ore după o masă! Motivul din spatele acestui mit este adesea acela că există posibilitatea unor crampe musculare severe atunci când înoţi cu stomacul plin şi a riscului de a te îneca din cauza asta. Însă este înotul imediat după masă cu adevărat periculos? Se pare că nu-i deloc aşa.

La fel ca atunci când faci exerciţii fizice şi corpul tău are nevoie de o vascularizare sporită a membrelor, digerarea mâncării necesită o vascularizare sporită la nivelul stomacului, pentru a ajuta la procesul descompunerii mâncării. De aceea, se crede că digestia ar îndrepta fluxul sangvin către stomac şi, într-o oarecare măsură, l-ar îndepărta de muşchi, ceea ce ar putea duce la crampe. Adevărul este, însă, că avem suficient sânge încât să alimentăm toate regiunile şi majoritatea experţilor se îndoiesc de faptul că un stomac plin ar putea fi cauza crampelor, chiar dacă acestea apar în timp ce înoţi, ceea ce, desigur, nu este atât de neobişnuit, fie că mănânci sau nu înainte de a o face.

Mai mult, nu s-a înregistrat niciodată vreun caz de înec provocat de înotatul cu stomacul plin. În plus, chiar dacă apar crampe în timp ce înoţi, ceea ce e destul de întâlnit şi fără să mănânci, tot ce trebuie să faci este să nu te panichezi şi vei fi bine. Majoritatea crampelor nu durează foarte mult, iar corpul uman pluteşte în mod natural. Aşa că reţeta pentru a nu te îneca atunci când ai crampe este doar să stai liniştit şi să pluteşti până trec.

Pe lângă asta, puţini oameni vor alege să se înece atunci când au de optat între asta şi faptul de a continua să înoate cu o crampă dureroasă, în cazul în care nu se panichează. Deci şi dacă experţii se înşală şi faptul de a înota cu stomacul plin chiar creşte riscul de a avea crampe, persoanei care a decis să mănânce şi apoi să înoate trebuie doar să i se spună sau ea trebuie să-şi amintească să nu se panicheze şi pur şi simplu să plutească până când crampa dispare. ţinând cont de faptul că să ai crampe este ceva destul de obişnuit oricum atunci când înoţi, majoritatea oamenilor probabil au învăţat deja să le facă faţă în orice caz. Deci chiar şi în cazul în care experţii se înşală cu privire la faptul că nu există nicio legătură între mâncat şi crampe, nu există nicio creştere veritabilă a riscului aici.

Cât despre credinţa larg răspândită conform căreia mâncatul cauzează crampe, în ciuda dovezilor ştiinţifice care spun altceva, acesta este un caz clar de predispoziţie de confirmare (confirmation bias), când cineva mănâncă şi înoată, apoi are o crampă şi crede că este din cauză mâncatului. Mai târziu, când persoana respectivă se gândeşte la aceste situaţii, îşi aminteşte doar de ocaziile în care a avut crampe după ce a făcut aceste lucruri, dar nu şi de toate celelalte ocazii când nu le-a avut şi nici nu corelează numărul de cazuri în care a avut crampe după ce a mâncat şi a înotat cu cel al cazurilor în care a avut crampe fără a mânca şi a înota, numere pe care le-ar găsi şocant de apropiate în cazul unui eşantion suficient de mare. Dar din cauza faptului că oamenii nu gândesc aşa şi sunt, în mod natural, predispuși la distorsiunea de confirmare, aceste cazuri în care au crampe sau adesea poveşti pe care le aud despre oameni care s-au înecat după ce au mâncat şi au înotat nu fac decât să le confirme mitul, chiar dacă sunt puşi în faţa unor dovezi contrarii. Apoi, fireşte, cum nu vor ca propriii lor copii să se înece, transmit acest mit generaţiei următoare.

Aşadar, deşi înotul, ca orice altă activitate fizică realizată după o masă copioasă, s-ar putea să nu fie cel mai comod lucru de făcut, în special pentru adulţii care nu sunt în formă, nu există nicio dovadă conform căreia acesta ar fi periculos în mod inerent.


Date suplimentare:


:: Deşi multor oameni le este frică să meargă să înoate imediat după ce au mâncat de teamă să nu se înece, majoritatea oamenilor nu se tem să bea alcool şi să înoate. În cazul dintâi, aşa cum am afirmat deja, nu există niciun pericol sporit, cât despre cel din urmă, mulţi oameni se îneacă după ce combină băutul cu înotul. Conform unui studiu recent, s-a depistat alcool în sângele a până la 70% din adulţii care s-au înecat, în comparaţie cu riscul de doar 10-30% din rândul populaţiei normale, ceea ce sugerează că alcoolul joacă într-adevăr un rol important într-un număr mare din cazurile de înec la adulţi. Deci, ca să recapitulăm: mâncat+înot = nicio creştere a pericolului; băut+înot = o creştere semnificativă a pericolului.

:: În mod interesant, mitul ”apă/mâncat” s-a răspândit nu doar asupra înotului, unii oameni crezând chiar că nu ar trebui nici să faci baie după ce ai mâncat, pentru că s-ar putea să te îneci. Cum au mai ajuns şi la concluzia asta? Raţionamentul eronat din spatele acestui mit este acela că mâncatul creşte temperatura corpului şi că, dacă te afli într-o baie unde este foarte cald imediat după ce ai mâncat, asta te-ar putea face să te supraîncălzeşti şi să leşini. Nici acesta nu este un raţionament valid din punct de vedere ştiinţific.

:: În mod interesant, deşi crampele musculare sunt extrem de întâlnite, aproximativ 5% din oameni declară că nu au avut niciodată nici măcar o singură crampă musculară.

:: Se estimează că aproximativ 1,2 milioane de oameni mor înecaţi în fiecare an şi aproximativ 10 milioane de oameni aproape se îneacă, dar sunt salvaţi în diferite stadii ale procesului înecului, înainte să moară. Cam jumătate din toate decesele sau înecurile parţiale au loc în cazul copiilor.

:: În mod interesant, aproape o treime din toţi copiii care se îneacă păţesc asta foarte aproape de casă, multe din aceste cazuri fiind unele de urgenţă, implicând inundaţii sau alte fenomene asemănătoare.

:: Aproximativ trei sferturi din victimele care se îneacă nu ştiu să înoate.

:: Cel mai mare risc de înec în funcţie de grupa de vârstă îl prezintă cei de: 0-5 ani, 20-25 ani, peste 60 de ani. În privinţa primei grupe de vârstă, majoritatea înecurilor care nu se petrec în cazuri de urgenţă au loc în piscinele din curte sau în cadă, atunci când copiii sunt lăsaţi nesupravegheaţi. Există o teorie conform căreia cei din grupa de vârstă 20-25 se îneacă mai des, din cauza faptului că sunt mai dispuşi să-şi asume riscuri şi consumă alcool în exces în timpul activităţilor acvatice.

:: Aproape 40% din victimele înecurilor care nu au loc în situaţii de urgenţă (inundaţii, furtuni etc.) se îneacă la mai puţin de 2 metri de mal sau de marginea piscinei. În plus, aproape 25% se îneacă în apă mai mică de un metru.

:: În cele din urmă, peste 30% din toate înecurile au loc după lăsarea întunericului, când există şi o creştere semnificativă a numărului deceselor cauzate de accidente cu barca.



Traducere de Ana Dumitrache după swimming-within-an-hour-after-eating-is-not-dangerous