Astăzi avem o bună înţelegere a ceea ce provoacă apariţia bolilor. Ştim despre infecţii, substanţe carcinogene, poluanţi, genetică, anomalii anatomice şi consecinţele unei alimentaţii deficitare. De asemenea, dispunem de tratamente farmaceutice ori chirurgicale, deşi nu sunt mereu ce ne-am aştepta să fie. Dar cel puţin sunt bazate pe ştiinţă.

 



Dar asta se întâmplă doar de când am ajuns să avem o înţelegere bună a modului în care funcţionează corpul omenesc, iar asta se întâmplă de circa 100 de ani. Înainte însă, omul apela la tot felul de remedii bizare. Sigur, bizare când le privim retrospectiv, pentru că probabil că erau privite ca raţionale în alte timpuri.

 


Principiul similitudinii

Vechii greci au introdus principiul similitudinii (o boala este vindecată cu aceeaşi substanţă care este capabilă să producă boala), adoptat ulterior de homeopaţi. Un şarpe veninos este neafectat de propriul venin, aşa că vechii greci au crezut că o muşcătură de şarpe ar trebui tratată cu o bucată de carne din carnea şarpelui ori cu o alifie creată în urma fierberii şarpelui.

Ciuma: între capre şi gaze intestinale

Acelaşi principiu a fost folosit şi în secolul al XIV-lea, când Europa a fost lovită de ciuma neagră. Această boală a ucis circa 1,5 milioane de persoane doar printre britanici. Se credea că boala se propagă prin mirosul urât. Desigur, nu aşa stăteau lucrurile în realitate. Ciuma neagră este o boală care are la bază infecţia cu o bacterie transmisă de puricii de pe anumite rozătoare, cum ar fi şobolanii. Într-adevăr, şobolanii pot locui în zone pestilenţiale - şi, deci, poate fi făcută o legătură între mirosul insuportabil şi ciumă - dar nu mirosul provoacă boala.

Aşadar, opinia era că ciuma era provocată de mirosul urât. Conform principiului similitudinii, mirosurile ucigaşe trebuiau contracarate cu alte mirosuri pe măsură.

Unii vraci au recomandat ţinerea în interiorul casei a caprelor, mirosul urât generat de acestea fiind un bun remediu împotriva "mirosului" ciumei.

Şi mai bizar a fost îndemnul utilizării gazelor intestinale, stocate într-un borcan pentru timpul apariţiei ciumei. Care era exact procesul colectării gazelor nu e foarte clar...

Melcul contra tusei

Încă şi mai bizar, în 1728 a apărut ideea vindecării tusei cu sirop de melc. Luai nişte melci de grădină, dimineaţa, când roua încă nu se luase de pe aceştia, le eliminai cochilia, îi tăiai, puneai un pic de zahăr, îi puneai la scurs, iar siropul reieşit îl puneai de-o parte, aşteptând următoarea tuse.

Şarpele versus răceală ori... orice altceva

În Hong Kong supa de şarpe rămâne în picioare ca remediu pentru răceală (iar un şarpe veninos, cum este cobra, asigură un remediu cu o eficienţă sporită, chipurile...).

Uneori şarpelui îi este eliminată pielea de viu, iar vezica biliară scoasă, pentru a fi folosită împotriva oricărei boli. Tratamentul cu şarpe are însă riscurile lui: uneori şerpii scapă de prin magazine...

Traducere după strange-treatments, cu acordul autorului