BereSe pare că prepararea şi consumul de bere au fost activităţi care au fost parte din experienţa umană încă de la începuturile civilizaţiei. În urmă cu aproximativ 10.000 de ani omenirea a început să se îndepărteze de modul de viaţă al culegătorilor şi vânătorilor nomazi şi a început să se stabilească în anumite locuri pentru a cultiva pământul. Cerealele, un ingredient important în procesul de obţinere a berii, au fost cultivate de către aceste noi societăţi agricole.

 

Nimeni nu cunoaşte cu siguranţă cum a fost descoperit procesul de obţinere a berii sau cine a fost primul om care l-a descoperit, dar se crede că este posibil ca nişte bucăţi de pâine sau anumite cereale să se fi umezit şi astfel ele au fermentat sub forma unei grămezi de terci datorită drojdiei din aer. Ar trebui să ne întrebăm ce a gândit persoana care a degustat pentru prima dată rezultatul obţinut în urma acestui proces de fermentare, poate că a fost vorba despre cineva care trăia în Mesopotamia şi care nu a dorit ca acesta să nu se piardă, chiar dacă era vorba despre un terci putred. Dacă a existat o modalitate de a-l face pe acesta gustos atunci oamenii au aplicat-o pentru a evita risipa.

Ceea ce ştim este că cel mai vechi document scris referitor la fabricarea berii provine de cu cel puţin şase mii de ani în urmă, din perioada civilizaţiei antice din Sumer. Într-un imn intitulat „Imn pentru Ninkasi" putem citi următoarele (traducere):

„Ninkasi, tu eşti cel care varsă berea filtrată din rezervor. Aceasta este [ca o] revărsare a Tigrului şi a Eufratului".

Această băutură i-a făcut pe anticii sumerieni să se simtă „bucuroşi şi fericiţi" şi nu este de mirare că berea era considerată a fi un dar de la zei.

Pe atunci berea nu era bine filtrată, ceea ce-i conferea acesteia un aspect tulbure din cauza reziduurilor pe care le conţinea. Pentru a încerca să evite ingredientele solide având un gust amar, îngrozitor, sumerienii beau berea cu ajutorul unui pai. Gustul amar, groaznic, al berii de atunci nu a reprezentat un factor care să stopeze răspândirea berii. Anticii babilonieni, descendenţi ai poporului sumerian, au obţinut cel puţin 20 de tipuri diferite de bere în perioada anilor 2000 î.Hr. Toţi cetăţenii aveau dreptul la o raţie zilnică de bere care era calculată în funcţie de statutul social al persoanei respective. Berea a reprezentat astfel o parte importantă a acestor economii antice, ea fiind folosită chiar şi sub forma unui comerţ în natură, o parte din retribuţia cuvenită muncitorilor fiind plătită sub formă de bere.



Egiptenii au continuat tradiţia preparării berii şi au modificat gustul acesteia prin diferite adaosuri. De asemenea, grecii şi romanii au preparat bere, dar odată cu creşterea popularităţii vinului romanii au început să considere berea ca fiind băutura barbarilor. În timp ce vinul era considerat ca fiind darul savuros acordat oamenilor care provenea în mod direct de la zeul Bacchus, berea nu a fost niciodată apreciată în acest fel de către romani. În consecinţă, berea putea fi întâlnită numai pe la marginile Imperiului Roman, în locuri în care era aproape imposibil să se producă sau să se importe vin.

Se cunoaşte că berea a fost preparată de către anumite grupuri germanice mai devreme de anul 800 î.Hr. şi în acest sens istoricul antic Tacitus a scris următoarele:

„Pentru a bea, barbarii au o bere oribilă fermentată din orz sau grâu, o bere care se aseamănă foarte puţin cu vinul".

Mult mai târziu, Biserica Catolică s-a implicat, de asemenea, în producţia de bere şi abaţii au avut un rol important în rafinarea metodelor utilizate pentru fabricarea berii. În timp, existenţa multor comunităţi religioase s-a datorat berii ca urmare a profiturilor obţinute din vânzarea acesteia. Chiar şi Carol cel Mare s-a gândit să instruiască câteva persoane în ceea ce priveşte prepararea berii şi a considerat că aceasta reprezintă un lucru important. La fel ca strămoşii lor, creştinii au simţit, de asemenea, că berea a fost un dar de la Dumnezeu, aceasta fiind o idee care doar foarte recent s-a schimbat ca urmare, în special, a alcoolismului excesiv de la sfârşitul secolul al XIX-lea.

Berea a fost apreciată nu numai pentru capacitatea sa de a ameţi oamenii, ceea ce a reprezentat o mică consolare ce nu trebuie subestimată având în vedere vremurile dificile prin care treceau persoanele de condiţie medie din Europa medievală, dar la fel de important, în timpul evului mediu şi chiar şi după aceea consumul de bere a fost considerat mult mai sigur decât consumul de apă potabilă. Alimentarea cu apă din acele vremuri a fost o sursă de boli, cauzate de bacterii, datorită unor condiţii extrem de precare de salubritate. Ca rezultat, berea a fost consumată de oameni de toate vârstele şi clasele sociale şi alături de pâine a făcut parte din dieta majorităţii oamenilor timp de secole.

Pentru a ne întoarce în Germania, după ce hameiul a fost introdus în reţeta acesteia (mai devreme de secolul al nouălea în unele zone, răspândindu-se lent de acolo în următoarele câteva secole), producţia de bere s-a bazat pe un set de standarde pentru berea germană şi a început producţia în masă a berii spre deosebire de consumul casnic care s-a înregistrat până atunci. Aceste metode de producţie în masă a berii şi reţetele standard ale acesteia s-au răspândit rapid în întreaga Europă.

Din moment ce nu mai preparăm berea în casă, ne-am putea întreba ce se află de fapt în bere. Prin urmare, berea germană a fost produsă pe baza Beer Purity Law sau a Reinheitsgebot, care a fost conceput în anul 1516. Acest angajament de calitate, primul de acest gen pentru bere, garanta băutorilor de bere medievali un anumit nivel de calitate al acesteia atunci când se consuma o bere germană. De asemenea, se indica faptul că toată berea germană trebuie să conţină doar câteva ingrediente de bază: apă, hamei, malţ de orz şi malţ de grâu, alături de drojdie.

În perioada anilor 1800 s-a înregistrat un progres semnificativ în ceea ce priveşte modul de preparare a berii. Louis Pasteur a fost cel care a înţeles rolul pe care îl are drojdia în procesul de fermentare şi tot din această perioadă provin şi primele metode de pasteurizare a berii. Îmbutelierea automată, refrigerarea comercială şi răspândirea transportului pe calea ferată au favorizat producţia pe o scară mare a berii şi distribuţia acesteia de-a lungul unor regiuni întinse, slab populate, aşa cum erau multe zone ale Statelor Unite ale Americii în acea perioadă. Se estimează că în jurul anului 1880 existau 3.200 de fabrici de bere în funcţiune în SUA.

A urmat o perioadă foarte întunecată pentru băutorii americani de bere şi pentru toţi cei care se bucurau de consumul de alcool, sub orice formă. Ca răspuns la abuzul de alcool despre care s-a crezut că reprezintă cauza pentru cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta SUA în acea perioadă (uneori cu temei, alteori fără motiv), cel de-al 18-lea amendament a inaugurat perioada prohibiţiei care i-a transformat pe cetăţenii care preparau berea la domiciliu în infractori.

Interdicţia de producere şi de comercializare a berii a fost eliminată în anul 1933, dar asta nu înainte ca unele acţiuni atroce ale guvernului SUA, prin care în mod intenţionat s-au otrăvit anumite băuturi alcoolice despre care se ştia că sunt consumate de oameni, să fi provocat moartea a cel puţin 10.000 de cetăţeni americani. Ca răspuns la acest lucru, anumiţi membri ai Congresului au susţinut un program prin care să se elimine un număr mai mare dintre cei care aleg să bea, aceştia fiind consideraţi indezirabili într-o naţiune civilizată. Eugenismul (n.t. o teorie socială care susţine îmbunătăţirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenţie) a fost o idee populară în acest moment într-o mare parte a lumii dezvoltate care s-a răspândit şi a ajuns la apogeu datorită naziştilor şi celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1935, după doar cinci decenii după ce Statele Unite se lăudau cu mai mult de trei mii de fabrici de bere, doar aproximativ 160 de fabrici de bere mai erau în funcţiune.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial penuria de cereale a condus la prepararea unei beri mai uşoare, despre care se presupunea că este mai atrăgătoare pentru Rosie the Riveters (n.t. prototip cultural american, reprezentând în mod colectiv toate femeile din Statele Unite ale Americii care au lucrat în fabricile şi uzinele din Uniune în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) decât berea tare care era preferată de către bărbaţii care nu luptau în război. Când războiul s-a încheiat ambele tipuri de bere au continuat să fie populare şi fabricile de bere care au supravieţuit războiului s-au grăbit să exploateze această nouă piaţă de desfacere.

Băutorul de bere din prezent este, fără îndoială, răsfăţat cu o gamă aproape nelimitată de opţiuni atunci când vine vorba de ce fel de bere preferă să consume. De asemenea, cunoscătorii în domeniu au posibilitatea de a crea şi de a prepara bere de calitate înaltă, în propria lor casă, într-un mod destul de uşor. În acest fel ei pot obţine cu adevărat o bere personalizată ale cărei caracteristici se potrivesc întocmai cu preferinţele lor. Reapariţia berii produse în casă a condus la o diversificare a modului în care se prepară berea, îmbunătăţind în acest fel calitatea produsului finit în timp ce, de asemenea, acesta respectă cu adevărat metodele originale de preparare ale berii. În acest fel acest lucru le oferă băutorilor de bere posibilitatea să experimenteze reţeta berii din perioada de început a preparării acesteia, atunci când cea mai mare parte a berii era destinată consumului la domiciliu.

Mai multe informaţii:

- Cea mai veche fabrică de bere care este încă în funcţiune este Benedictine Weihenstephan Breezeway din Bavaria, Germania. Se crede că aceasta a deschis primul magazin în jurul anului 768 şi din anul 1040 se cunoaşte că a fost autorizată în mod oficial de către oraşul Freising pentru a produce bere.

Citate despre bere:

- „Bart, o femeie este ca o bere. Ele miros bine, arată bine şi aţi renunţa la propria mamă pentru a avea una. Dar nu vă puteţi opri la una, veţi dori să beţi o altă femeie!" -Homer Simpson
- „Fără îndoială, cea mai mare invenţie din istoria omenirii este berea. Oh, vă garantez că roata a fost, de asemenea, o invenţie foarte bună, dar roata nu merge la fel de bine cu pizza" -Dave Berry
- „O bere de calitate poate fi apreciată după o singură înghiţitură, dar este mai bine să fim complet siguri" -proverb ceh.



Traducere de Cristian-George Podariu după history-beer, cu acordul editorului.