Situri cu hominide. HartaDacă în articolul trecut, primul al seriei, am vorbit despre apariţia omului, despre procesul evoluţiei şi despre primul hominid cunoscut, în acest articol vom continua prin a descrie alţi câţiva dintre posibilii strămoşi ai omului, printre care celebrii Ardi şi Lucy.

 

 


Istoria timpurie a umanităţii (1)


Orrorin tugenensis

Acum 6 milioane de ani, pe teritoriul de azi al Keniei, apare specia Orrorin tugenesis. Resturile fosile ale acestei specii au fost descoperite în anul 2000 de către paleontologul britanic Martin Pickford şi morfologul francez Brigitte Senut. Orrorin tugenensis este cu 1,5 milioane mai în vârstă decât Ardipithecus ramidus, cel mai vechi hominid până la descoperirea lui Orrorin. Înrudirea acestuia cu omul nu a fost complet înţeleasă, deşi unii oameni de ştiinţă îl consideră unul dintre cei mai vechi strămoşi ai omului, zguduind astfel din temelii poziţia genului Australopithecus, ai cărui membri erau consideraţi anterior primii strămoşi ai omului.

Rămăşiţele acestei specii sunt reprezentate de partea posterioară a unei mandibule, câţiva dinţi, trei fragmente de femur, un humerus parţial şi câteva falange.

 

Orrorin tugenensis
Rămăşiţe Orrorin tugenensis


Dentiţia este relativ redusă luând în considerare dimensiunea corpului său, trăsătură care îl apropie de om. Caninii sunt asemănători cu cei ai cimpanzeilor, dar sunt mult mai reduşi, spre deosebire de reprezentanţii genului Australopithecus care au nişte canini puternici şi de mari dimensiuni.

Femurul prezintă o epifiză sferică şi rotită anterior, iar diafiza este alungită şi ovală în secţiune. Structura femurului sugerează faptul că Orrorin prezenta mers biped; există alte oase care indică faptul că acesta ducea o viaţă arboricolă. Policele are proporţiile policelui uman, acest aspect fiind asociat de unii oameni de ştiinţă cu utilizarea uneltelor.

Fosile ale altor mamifere şi frunze fosilizate sugerează faptul că mediul în care trăia acest hominid era profund diferit de cel actual, fiind reprezentat de imense păduri tropicale şi nu de savană, cum se considera anterior.


Ardipithecus ramidus

Ardipithecus ramidus a trăit acum aproximativ 4,4 milioane de ani în estul Africii. Primele fosile de Ardipithecus ramidus au fost descoperite în 1992 de o echipă de cercetători condusă de Tim White în depresiunea Afar din Etiopia. Fragmentele sunt reprezentate de craniu, mandibulă, dinţi şi câteva oase ale mâinii.

Craniu Ardi
Craniu Ardi


Ardipithecus avea probabil o înălţime de aproximativ 1,20 metri, o capacitate craniană de 300-350 cm3  şi un maxilar mult mai proeminent. Dantura nu este una specializată ca în cazul altor primate, acest lucru indicând o alimentaţie omnivoră. Caninii superiori ai masculilor au aceleaşi dimensiuni cu cei ai femelelor, spre deosebire de cimpanzei, în cazul cărora masculii prezintă canini superiori mult mai dezvoltaţi decât ai femelelor. Structura pelvisului sugerează faptul că Ardipithecus prezenta mers biped.

Ardipithecus ramidus
Ardipithecus ramidus

La 1 octombrie 2009, o echipă de paleontologi a descoperit un schelet relativ complet de Ardipithecus ramidus. Scheletul a aparţinut unei femele de aproximativ 50 de kilograme, poreclită "Ardi" şi cuprindea mare parte din creier, dinţii, pelvisul, mâinile şi picioarele. Descoperirea a avut loc în situl Aramis, Etiopia. Datarea radiometrică a cenuşii în care a fost îngropat scheletul sugerează faptul că Ardi a trăit acum aproximativ 4,4 milioane de ani.

Unii cercetători au considerat că Ardipithecus este strămoşul direct al australopitecilor, dar datorită faptului că scheletul lui Ardi este doar cu 200.000 de ani mai vechi decât cea mai timpurie fosilă a genului Australopithecus, această ipoteză a fost infirmată.


Genul Australopithecus


Australopithecus este un gen de hominide care a evoluat şi s-a răspândit pe întregul continent african între acum 4 milioane de ani şi acum 2 milioane de ani, când a dispărut. De-a lungul acestui interval de timp s-au format mai multe specii ale acestui gen, precum Australopithecus anamensis, A. afarensis, A. sediba, and A. africanus.

Majoritatea arheologilor consideră că genul Australopithecus a jucat un rol extrem de important în evoluţia omului, dintr-un reprezentant al acestui gen evoluând acum 2 milioane de ani genul Homo, din care face parte şi omul modern.

Harta situri hominide timpurii
Harta situri hominide timpurii




Răspândirea australopitecilor

Australopithecus anamensis,  Australopithecus afarensis şi Australopithecus africanus sunt printre cele mai cunoscute specii ale genului australopithecus. A. Africanus este considerat de unii strămoşul direct al genului Homo, dar au fost descoperite fosile, considerate ca aparţinând genului Homo, cu o vechime mai mare decât A. Africanus.

În 1972, geologul francez Maurice Taieb a descoperit formaţiunea Afar, din Etiopia şi a invitat o echipă de oameni de ştiinţă pentru a cerceta această zonă. Printre invitaţi s-au numărat Donald Johanson, un antropolog american, arheologul Mary Leakey şi Yves Coppens, un paleontolog francez. La 24 noiembrie 1972 a fost descoperit scheletul parţial al unui australopithecus afarensis, poreclit "Lucy". Lucy măsura 1,1 metri înălţime, cântărea 29 de kg şi arăta oarecum ca un cimpanzeu actual. Lucy a fost datată ca având o vechime de aproximativ 3 milioane de ani. Oasele picioarelor şi ale centurii pelviene indică faptul că Lucy prezenta poziţie bipedă, mandibula este asemănătoare cu cea a gorilelor, iar capacitatea craniană este de aproximativ 375 până la 500 cm3.

Schelet Lucy
Schelet Lucy

Nu este clar dacă genul Homo a evoluat dintr-o specie a genului Australopithecus sau independent de acesta, posibila evoluţie a genului Homo din genul Australopithecus fiind pusă la îndoială şi de descoperirea unor hominizi precum Sahelantropus Tchadensis sau Orrorin tugenensis. Descoperirea acestora modifică complet viziunea despre evoluţia omului, aceşti hominizi fiind mai vechi decât data considerată anterior ca punctul de divergenţă între linia de evoluţie a oamenilor şi cea a cimpanzeilor.

Inteligenţa australopitecilor era probabil asemănătoare cu cea a cimpanzeilor actuali,  structura pelvisului şi a picioarelor era asemănătoare cu a omului modern, caninii erau mici, iar poziţia era bipedă. Interesant este faptul că poziţia bipedă precedă inteligenţa dezvoltată şi nu inteligenţa poziţia bipedă, cum se considera anterior.

În general se consideră că australopitecii foloseau unelte rudimentare precum cimpanzeii, de exemplu, care sparg nucile cu pietre şi scobesc muşuroaiele de furnici cu beţe pentru a  se hrăni cu acestea.

Istoria timpurie a umanităţii (3)



Bibliografie
Cronica Ilustrată a omenirii volumul 1
http://en.wikipedia.org/wiki/Lucy_(Australopithecus)
http://en.wikipedia.org/wiki/Australopithecus

credit imagini: Wikimedia Commons

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.