Nimic nu dezvăluie caracterul unui animal într-o măsură mai mare decât o fac practicile sale sexuale şi oamenii au cu siguranţă unele ciudate, chiar şi din punct de vedere biologic. Femeile sunt în permanenţă disponibilitate fizică şi au ovulaţie mascată.
Natura umană: latura epicuriană (4)
Ovulaţie mascată - adică nu există nici un semn extern care să trădeze faptul că acestea s-ar afla într-un moment în care pot concepe. Suntem singurul primat monogam care trăiește în cadrul unor grupuri mixte sexual - mai multe informaţii privitoare la aceste aspecte urmează în continuare. Dar cu certitudine nimic nu este la fel de enigmatic precum predilecţia noastră pentru copulaţia clandestină. De ce oamenii fac sex în particular, într-un mediu retras?
Această timiditate nu este doar consecinţa unor viziuni culturale sau morale aparte. "Aceasta este regula în toate tipurile de societăţi umane", spune Frank Marlowe antropolog cultural la Universitatea Cambridge. Există circumstanţa ciudată a sexului ritualic public cum ar fi orgiile care au loc în Canela, un oraş în Rio Grande do Sul (RS), Brazilia. Dar acolo unde nu există nici alcool – aşa cum ar fi fost cazul în trecut, înainte să existe agricultura - intimitatea vieţii sexuale este un etalon. Ce se întâmplă?
"În cazul altor primate este foarte interesant", spune Clive Wynne de la Universitatea din Florida, Gainesville. Împerecherea pe furiş apare în cazul speciilor în care există o concurenţă crescută între masculi şi masculii controlează sexul prin controlul femelelor, afirmă el. În rândul urangutanilor, masculii alfa (dominanţi) se împerechează în mod deschis, dar urangutanii nedominanţi sunt atât de discreţi încât nimeni n-ar fi realizat că s-au împerecheat până la apariţia testelor genetice de paternitate. Situaţia este similară pentru gorile. De partea cealaltă, la cimpanzeii bonobo femelele sunt cele care iau deciziile şi sexul este liber pentru toţi. "Nu am văzut niciodată ceva care seamănă cu viaţa intimă a maimuţelor bonobo", spune Frans de Waal de la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia. "Cred că originea vieţii intime [la oameni] are de a face cu concurenţa."
Cu toate acestea, sexul uman a devenit mult mai complicat de atunci. Pentru început, femeile au dobândit un anumit control prin evoluţia ovulaţiei tăinuite şi prin disponibilitatea sexuală continuă, care face paternitatea confuză (Ethology and Sociobiology, vol 14, p 381). Apoi, strămoşii noştri au făcut ceva complet diferit de alte maimuţe mari - bărbaţii şi femeile au început să împartă grija părintească. Astfel a luat naştere monogamia. Infidelitatea în rândul perechilor care trăiau în grupuri mari a devenit mai riscantă decât oricând, preţul final al masculilor fiind pruncuciderea, susţine Robin Dunbar de la Universitatea din Oxford. Deci, a existat necesitatea consolidării legăturii cu perechea. "Avem acest lucru ciudat numit iubire", observă el, adăugând că viaţa privată ar fi putut apărea tot ca urmare a descoperiri unei modalităţi de a creşte intimitatea.
Dunbar priveşte împerecherea în privat ca găsire a echilibrului, pentru că determină consolidarea relaţiilor în aceeaşi măsură în care permite mai uşor să recurgem la infidelitate. David Buss de la Universitatea din Texas, Austin crede că acesta ar putea fi de fapt un beneficiu. "Oamenii sunt monogami în societate, nu monogami sexual", spune el. Infidelitatea este larg răspândită în toate culturile tradiţionale şi sexul în privat îi permite să apară fără să conducă la pierderea reputaţiei. O altă trăsătură foarte umană, invidia, poate juca, de asemenea, un rol. În cartea lui care reprezintă punctul de reper, The Evolution of Human Sexuality (Oxford University Press, 1981), antropologul Donald Symons sugerează că, deoarece bărbaţii nu se satură niciodată de sex, acesta este un bun preţios şi, prin urmare, este mai apreciat în spatele unor uşi.
"Din acelaşi motiv, în timpul secetei oricine are mâncare probabil o va consuma în secret", spune Steven Pinker de la Universitatea Harvard. "Un act sexual, chiar şi între adulţii care consimt, este foarte probabil să deranjeze pe cineva", adaugă el. Părinţii sau membrii comunităţii pot dezaproba, iar în rândul copiilor se poate ajunge la rivalitate între fraţi. Deci, probabil, împerecherea clandestină urmează pur şi simplu, principiul precauţiei. "Nu poţi fi prea atent", afirmă Pinker.
Natura umană: latura bârfitoare (6)
Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului NS: Human-nature, cu acordul editorului, publicat de New Scientist. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio responsabilitate privind eventuale erori de traducere.
Traducător: Ecaterina Pavel
