Comportamentul prosocial este esenţial pentru sustenabilitatea societăţii, deoarece le permite oamenilor să lucreze în grupuri, să creeze structuri sociale puternice şi să contribuie la bunăstarea comună. Deşi altruismul este important pentru societate, oamenii de ştiinţă nu deţin multe informaţii despre modul în care comportamentele prosociale şi antisociale sunt prezente în creierul uman. În plus, tranziţia de la un comportament de tip egoist la unul de tip altruist nu este foarte bine înţeleasă.



Un grup internaţional şi multidisciplinar de oameni de ştiinţă a reuşit să creeze un experiment pentru a răspunde la două întrebări cheie:
:: care este motivul pentru care unii oameni sunt mai altruişti decât alţii?
:: cum le permite creierul oamenilor să evalueze bunăstarea celorlaltora?

Studiul explică prezenţa neurologică a comportamentelor prosociale şi antisociale în structurile creierului. Autorii afirmă că sunt capabili să facă diferenţa între comportamentul de tip altruist şi cel de tip egoist pe baza unor vectori spaţiali ai activităţii din zona cortexului median prefrontal.


Stabilirea unor procese comportamentale şi neurologice specifice altruismului

Experimentul respectiv a inclus 30 de participanţi, iar cercetătorii au creat un proces în care doi participanţi erau supuşi la zgomote puternice, enervante pentru urechea umană. Când s-a pus problema reducerii duratei expunerii la zgomot, unul din cei doi subiecţi a avut de ales, între el şi celălalt subiect. Activitatea neurologică a subiectului studiat a fost monitorizată printr-un fMRI, un aparat de imagistică şi rezonanţă magnetică funcţională.

Participantul monitorizat avea de ales între trei opţiuni, ce au avut la bază condiţii diferite. Două dintre acestea erau reprezentate vizual, prin forme geometrice, şi asociate cu un sistem de recompensare prin puncte câştigate. În cele trei situaţii, durata expunerii s-ar fi redus fie pentru subiectul monitorizat neurologic (EU), fie pentru celălalt subiect (ALTUL), fie pentru ambii subiecţi (AMBII). Una dintre cele două opţiuni implica o probabilitate mai mare de a câştiga puncte decat celelalte. Subiectul monitorizat a descoperit aceste probabilităţi in timpul experimentului prin diverse încercări. Subiecţilor li s-a precizat că vor fi expuşi unor zgomote neplăcute pentru 5 minute după îndeplinirea sarcinii şi că punctele câştigate vor fi folosite pentru a reduce durata expunerii la zgomot pentru ei sau/şi pentru celălalt participant.

Cercetătorii au prevăzut că dacă, în loc să aleagă la întâmplare, subiecţii ar lua în calcul bunăstarea celorlalţi, prin încercarea practică de a câştiga puncte, astfel încât să reducă durata expunerii la zgomotul agresiv pentru celălalt participant, atunci performanţă acestora ar depăşi nivelul unui rezultat aleatoriu.


Rezultate

Participanţii altruişti au ales opţiunea ALTUL mult mai des decât ar fi făcut-o hazardul, atunci când posibila recompensă avea o probabilitate mare. Unii dintre participanţi au arătat o preferinţă egală pentru ambele opţiuni, atât EU, cât şi ALTUL. Alţi participanţi au demostrat că sunt egoişti, alegând doar opţiunea EU.

Cercetătorii au presupus că subregiunile ventrale şi dorsale ale cortexului median prefrontal vor fi implicate în stabilirea opţiunilor de EU şi ALTUL. Aceştia au descoperit că cortexul median prefrontal era implicat în evaluarea fiecăreia dintre cele trei opţiuni în parte (EU, ALTUL, AMBII).

În cazul opţiunii EU, implicarea creierului era mai puternică în regiunile ventrale, iar în cazul opţiunii ALTUL, implicarea era mai puternică în regiunile dorsale.

Separarea spaţială a valorilor EU şi ALTUL în cortexul prefrontal median a fost mai evidenţă în grupul egoiştilor decât în grupul altruiştilor. Ca urmare a faptului că, de fiecare dată când ALTUL era în prim plan, participanţii din grupul egoiştilor transmiteau semnale mai puternice, s-a ajuns la concluzia că altruismul presupune existenţa unui cadru comun atât pentru EU, cât şi pentru ALTUL.

Indivizii egoişti se folosesc de procese cognitive complicate pentru a întrerupe acţiunea estimării prosociale. Autorii studiului consideră că aceste rezultate ar trebui să fie investigate mai în profunzime pe viitor.

Pentru moment, rezultatele obţinute demonstrează faptul că zona cortexului prefrontal ventromedial devine activă în timpul evaluărilor subiective, în timp ce cortexul profrontal dorsomedial este implicat în procese generale care, în mod comun, se referă la ALTUL.



Traducere de Marian Curuescu după scientists-altruism-selfishness-brain, cu acordul editorului

Scris de: Iosif A.
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.