AutismPărinţii lui Fred erau îngrijoraţi. Fred avea 2 ani şi jumătate, dar nu începuse să vorbească. Nu gângurea ca alţi copii de vârsta lui. Fred nu se uita în ochii tăi, deşi vederea sa părea a fi în regulă. Îi plăcea să se uite la propriile sale mâini. Putea să stea ore în şir privindu-şi mâinile care se mişcau înainte şi înapoi.

 


Fred a fost diagnosticat cu autism, o tulburare neurologică ce frânge dezvoltarea normală. Unii copii cu autism pot urma şcoala cu cei de vârsta lor, alţii au nevoie de îngrijiri speciale.

 

Simptomele autismului

Autismul este clasificat ca o tulburare pervazivă de dezvoltare. Termenul ”pervaziv” se referă la faptul că tulburarea este serioasă sau afectează multe din aspectele legate de dezvoltare. Simptomele diferă mult de la o persoană la alta. Oamenii cu autism pot visa cu ochii deschişi în mod constant sau să nu fie conştienţi de cei din preajmă. Cei mai mulţi copii cu autism preferă să se joace singuri şi îi tratează pe ceilalţi oameni ca fiind decor. Principalele simptome ale autismului sunt:

:: probleme de comunicare: mulţi oameni cu autism sunt necomunicativi – nu vorbesc, nu gesticulează sau nu au expresii faciale. Atunci când rostesc ceva, vorbirea poate urma modelul unei linii melodice sau poate fi monotonă (fără variaţii în intonaţie precum cântatul unei singure note la un instrument). Alţi oameni cu autism vorbesc mult fără să realizeze ce spune sau face cealaltă persoană.

:: acţiuni repetitive: celor mai multe dintre persoanele cu autism le fac plăcere lucrurile ce presupun acţiune repetitivă precum obiectele care se rotesc, apa curgătoare sau adulmecarea obiectelor. O anume rutină e foarte importantă şi poate fi extrem de supărător pentru ei ca parte din rutina lor să fie schimbată. Poate fi vorba despre ceva la fel de banal precum schimbarea drumului către băcănie sau schimbarea locului unui lucru în casă.

:: probleme legate de interacţiunea socială: autiştii au dificultăţi în a interpreta expresiile faciale ale celorlalţi oameni. De cele mai multe ori nu se uită în ochii celuilalt şi au probleme în a-şi face prieteni.  Unele persoane cu autism sunt hipersensibile la sunete şi pot deveni foarte neliniştiţi dacă aud sirene sau câini care latră. Alţii sunt fascinaţi de zgomotele uşoare precum ticăitul ceasului. Pentru unii, lumina puternică este insuportabilă, în timp ce alţii nu-şi pot lua privirea ore în şir de la ea. Mulţi oameni cu autism nu pot suporta nici atingerile uşoare: hainele care zgârie pot fi insuportabile. Alţii par imuni la durere şi se pot răni singuri. Schimbările bruşte de dispoziţie sunt frecvente.

 

Cauza autismului nu este cunoscută

Cândva se credea că o relaţie parentală deficitară determină autismul. Acest lucru este incontestabil fals. Deşi cauza autismului nu este elucidată, se ştie că genele joacă un rol. Această tulburare este des întâlnită la gemenii identici: studii diferite au arătat că, dacă unul din gemenii identici are autism, atunci este o şansă de 63-98% ca şi celălalt geamăn să manifeste autism. Pentru gemenii care nu sunt identici (numiţi şi fraternali sau dizigoţi), probabilitatea este între 0-10% ca ambii gemeni să dezvolte autism. Probabilitatea ca fraţii născuţi în perioade diferite să fie afectaţi de autism este de aproximativ 3%. 

Autismul apare ca fiind asociat cu anumite anomalii cromozomiale, precum sindromul X fragil sau anomalii ale creierului, precum sindromul rubeolei congenitale. Un număr important de oameni care au aceste tulburări sunt, de asemenea, diagnosticaţi cu autism. În plus, naşterile grele, precum şi sarcinile dificile, munca sau expunerile pot contribui la apariţia acestei boli.

Diagnosticarea autismului

Autismul este un sindrom definit comportamental. Nu există un test clar pentru diagnosticarea sa. De obicei, părinţii observă că fiul sau fiica lor nu se dezvoltă la fel ca ceilalţi copii de vârsta lor. Un medic poate să realizeze o examinare psihiatrică a sa, excluzând alte tulburări precum schizofrenia, muţenia selectivă (când copilul alege să nu vorbească, dar poate vorbi dacă vrea), sau retardul mintal, pentru a numi câteva. Alte teste verifică abilităţile de limbaj. Atunci când toate rezultatele testelor sunt coroborate, medicul poate pune un diagnostic.

Tratamentul autismului

Deşi simptomele din copilărie se pot diminua cu vârsta, autismul este o tulburare de termen lung. Unii din oamenii cu autism rămân sub îngrijire instituţionalizată, iar aproximativ 50% rămân fără abilitatea de a vorbi. Programele structurate care nu permit copilului ”să expedieze realitatea” s-au dovedit a fi de succes în a ajuta mulţi copii să dobândească limbajul şi anumite abilităţi sociale. De multe ori copiii cu autism au şi alte tulburări, precum epilepsie (convulsii), hiperactivitate şi deficit de atenţie. Epilepsia, în mod special, devine mai acută pe măsură ce copilul înaintează în vârstă.

Medicamentele ce inhibă receptorii neurotransmiţătorului numit serotonină au oarecare succes în tratarea pacienţilor cu autism. Aceste medicamente, precum Fluoxetina, încetinesc receptarea serotoninei de la neuronul ce o eliberează. De aceea, serotonina rămâne în sinapsă pentru un timp mai îndelungat.

Consideraţii asupra creierului unei persoane autiste

Tehnicile de redare a imaginii creierului, precum rezonanţa magnetică nucleară (RMN), au fost folosite pentru examinarea creierului persoanelor cu autism. Totuşi, rezultatele au fost nerelevante. Printre zonele cerebrale cu anomalii ale unui autist sunt:

:: cerebelul – dimensiuni reduse în zona cerebelului;

:: hipocampus şi amigdală – volum mai mic. De asemenea, neuronii din această zonă sunt mai mici şi mai îngrămădiţi (densitate a celulelor mai mare);

:: lobii cerebrali – dimensiuni mai mari decât normal;

:: ventriculii – dimensiuni mai mari;

:: nucleul caudat – volum redus.

Pe scurt despre autism

:: Autismul apare la aproximativ 1 din 110 copii din SUA (CDC, 2009);

:: Autismul este a treia cea mai frecventă tulburare de comportament din SUA, afectând cel puţin 500.000 oameni;

:: Autismul este mai întâlnit în rândul băieţilor; patru sau cinci băieţi la o fată au autism. Dar fetele cu autism sunt adesea afectate mai sever decât băieţii şi au un scor mai scăzut la testele de inteligenţă;

:: Leo Kanner este primul care a descris autismul ca fiind o ”incapacitate de relaţionare în mod obişnuit cu oameni şi situaţii încă de la începutul vieţii” într-o scriere din 1943 numită ”Autistic Disturbances of Affective Contact”;

:: Autismul este descoperit de obicei în primii trei ani de viaţă;

:: Unii din oamenii cu autism sunt dotaţi în anumite domenii, precum matematica sau muzica;

:: Autismul a mai fost numit şi ”autism infantil timpuriu”, ”autismul copilăriei”, ”autismul lui Kanner” şi ”tulburare pervazivă de dezvoltare”.

Citiţi mai multe articole Scientia despre autism aici.


Traducere realizată de Alina Turcescu după chudler/aut.html cu acordul editorului
Credit imagine: chrisscalf.deviantart.com

Scris de: Eric H. Chudler
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.