În visDupă câteva ore de lectură această fiinţă îşi va pierde cunoștința şi va aluneca într-o lume bizară crepusculară. Unde călătoresc gândurile noastre pe parcursul acestei stări de transformare  pe care noi o numim mai cu exactitate somn?

 

 

Şi de ce este somnul atât de vital încât trebuie să ne petrecem o treime din viaţă dormind? În această serie de articole, vom trece în revistă cele mai recente idei cu privire la motivul datorită căruia dormim şi vom căuta noi modalităţi de a spori beneficiile somnului.

Somnul şi visele: Unde rătăcesc gândurile noastre pe timp de noapte?

Am început să înţelegem modul în care creierul nostru ne modelează visele şi de ce acestea conţin un astfel de amestec straniu de familiar şi bizar.

În visele lui Mary Shelley a apărut un elev palid îngenunchind lângă un trup neînsufleţit care se zbătea să tresară la viaţă. Paul McCartney a auzit melodia  ʺYesterdayʺ tot în vis, în timp ce visele lui James Cameron au inspirat seria de filme ʺTerminatorʺ. Visele mele redau de multe ori în mod caracteristic un iepure care se micşorează, care apoi se transformă într-o insectă care sare pe gazon şi sub gardul vecinului.

Fiind un amestec straniu de familiar şi bizar, este de înţeles că noi căutăm sensuri în aceste peregrinări nocturne. De ce creierul nostru face aceste călătorii şi de ce se conţin astfel de răsturnări de situaţie bizare şi transformări? Din păcate, pentru psihanaliştii din fotoliu, încercările lui Sigmund Freud de a interpreta visele noastre rămân aprig disputate. Cu toate acestea, neurologii şi psihologii au făcut recent progrese mari în ceea ce priveşte înţelegerea modului în care creierul construieşte visele noastre şi a factorilor care modelează poveştile lor curioase. Pe parcurs, ei au descoperit indicii surprinzătoare ale faptului că utilizarea tehnologiei ar putea schimba permanent însăşi natura acestei experienţe fundamentale ale omului.

Oricine s-a trezit vreodată  uimit de ceea ce a visat în timpul nopţii  doar pentru a uita conţinutul visului în momentul în care ajunge la duş va înţelege dificultăţile care apar atunci când încercăm să studiem o astfel de stare de spirit efemeră. Unele dintre cele mai bune încercări de a cataloga visele a fost aceea în care participanţilor li s-a cerut să noteze ceea ce au visat imediat după trezire în fiecare dimineaţă.  O încercare chiar mai reuşită a fost cea în care voluntarii au fost rugaţi să doarmă într-un laborator, unde erau treziţi şi chestionaţi în legătură cu visele lor imediat după trezire la intervale regulate în cursul nopţii. Astfel de experimente au demonstrat că visele noastre tind să fie filmuleţe mute, doar o jumătate dintre acestea conţinând urme de sunete. Este chiar mai neobişnuit ca cineva să se bucure de o masă în cursul visului sau să simtă iarba umedă sub picioare.  Gustul, mirosul şi atingerea apar doar extrem de rar.

Studii similare au încercat să stabilească unii dintre factorii care ar putea influenţa ceea ce visăm, deşi s-au străduit să găsească ceva pe care să se poată baza. Ne-am putea aştepta ca visele noastre să dezvăluie ceva legat de personalitatea noastră, dar trăsături cum ar fi extrovertirea sau creativitatea nu par să prezică caracteristici ale călătoriei noastre prin tărâmul moţăielii. Visele lui Shelley şi ale lui McCartney nu sunt deosebite de ale noastre.

"Visele oamenilor par a fi mai mult asemănătoare decât diferite", afirmă Mark Blagroveat de la Swansea University din Marea Britanie. Acest lucru sugerează faptul că simbolurile obişnuite care apar  în vise ar putea reprezenta neliniştile şi dorinţele pe care le împărtăşim, dar încercările de a le găsi au fost de asemenea dezamăgitoare. Probabil că un iepure care se micşorează în mod ireal  nu dezvăluie ʺnimic nou pentru noi", afirmă Blagrove în mod aforistic.

O abordare mai fructuoasă a fost analizarea activităţii creierului în timpul somnului în căutarea unor indicii legate de modul în care viselor noastre sunt realizate. Un interes deosebit a stârnit  ideea că somnul ajută la consolidarea amintirilor noastre pentru a ni le putea aminti în viitor. După prima  înregistrare a unui eveniment în hipocampus care poate fi considerat ca şi maşina de imprimat a memoriei umane,  creierul transferă conţinutul acestuia la cortex, unde amintirile sunt stocate pe termen lung.

Acest lucru i-a determinat pe unii psihologi, inclusiv pe Blagrove, să suspecteze că anumite elemente ale memoriei pot ieşi la suprafaţă în visele noastre, pe măsură ce diferite informaţii sunt transmise spre creier. Studiind jurnalele participanţilor în care erau relatate evenimente reale şi comparându-le cu înregistrările viselor lor, echipa sa a constatat că amintirile pătrund în visele noastre în două etape separate. Ele plutesc în primul rând în conştiinţa noastră în noaptea care urmează evenimentului în sine, un lucru care ar putea reflecta înregistrarea iniţială a memoriei, iar apoi acestea reapar între cinci şi şapte zile mai târziu, un semn care ar putea însemna că urmează să aibă loc o consolidare.

Chiar şi aşa, destul de rar se întâmplă ca un un singur eveniment să apară într-un vis în totalitate. În schimb, amintirile noastre apar treptat. "De obicei fragmente mici sunt recombinate într-o poveste aflată în curs de derulare", afirmă Patrick McNamara de la Universitatea Northcentral din Prescott Valley, Arizona. Ordinea în care apar diferitele elemente ar putea reflecta modul în care memoria este fragmentată şi apoi înlocuită în cursul procesului de consolidare.

Unul dintre studiile realizate de McNamara, care a comparat visul unei persoane şi jurnalele din viaţa reală pe o perioadă de două luni, a constatat că o percepţie a locului, cum ar fi o cameră uşor de recunoscut a fost primul fragment din memorie care s-a ivit în cadrul peisajului visului unui subiect, urmată de personaje, acţiuni şi în cele din urmă de obiecte fizice.

În timp ce se poate cimenta o memorie în interiorul sinapselor noastre în timpul procesului de consolidare, în cursul somnului creierul de asemenea uită legăturile cu alte părţi ale autobiografiei noastre mentale, permiţându-ne să percepem asociaţiile dintre diferite evenimente. Acest lucru ar putea atrage amintiri vechi pentru a le planta în visele noastre, un fapt care la rândul său ar putea explica de ce de multe ori visăm oameni şi locuri pe care nu le-am văzut sau vizitat de luni sau chiar ani. Acest lucru s-ar putea afla, de asemenea, în spatele acelor cazuri bizare de identitate eronată care apare în timp ce visăm, atunci când obiectele sau persoanele par a fi un lucru, dar îşi asumă o altă formă sau caracter, cum ar fi iepurele care îşi schimba forma şi ne bântuie visele. "Este un produs secundar al modului în care creierul îmbină elemente diferite", afirmă McNamara.

33% din vise conţin elemente bizare, imposibile în viaţa de zi cu zi

Visele noastre sunt mai mult decât o colecţie de personaje şi obiecte, desigur. Asemeni filmelor sau romanelor, visele se derulează în mai multe stiluri diferite, pornind de la o secvenţă banală şi dezordonată până la o viziune poetică intensă. Descărcările noastre emoţionale par a fi forţe călăuzitoare în acest caz. Ernest Hartmann, un psihiatru de la Universitatea Tufts din Medford, Massachusetts, a studiat jurnalele în care erau descrise visele oamenilor care au suferit recent o experienţă personală dureroasă sau care au avut un necaz. El a descoperit că aceştia au şanse mult mai mari de a avea vise deosebit de însufleţite care se concentrează pe o imagine centrală unică, mai degrabă decât pe o naraţiune şerpuită. Aceste vise sunt, de asemenea, mult mai memorabile decât cele din alte vremuri, mai liniştite.

De ce emoţiile noastre ar direcţiona forma viselor noastre în acest fel? Hartmann bănuieşte că acest lucru ar putea reflecta, de asemenea, procesele de memorie care stau la baza emoţiilor noastre, a căror implicaţie în ghidarea amintirilor pe care le stocăm şi a celor pe care ni le amintim la urma urmei este bine cunoscută. Poate că imaginile intense sunt o indicaţie a gradului de dificultate a procesului de integrare a unui eveniment traumatic cu restul autobiografiei noastre. Rezultatul ne poate ajuta să înţelegem acest eveniment. "Cred că face ca o nouă traumă să fie mai puţin traumatică", a declarat Hartmann, deşi el admite imediat că ipoteza sa este dificil de dovedit.

În ciuda acestor progrese, un număr extrem de mare de mistere rămân să fie soluţionate. În partea de sus a listei se află  întrebarea scopului viselor noastre: sunt acestea esenţiale pentru păstrarea amintirilor noastre, de exemplu sau am putea reuşi să stocăm evenimentele din viaţa noastră fără ele? "Nu există consens", afirmă McNamara. Dar dacă înţelegem originile lor am putea înţelege mai bine  conştiinţa în general.

Apoi, există impactul stilului nostru de viaţă asupra conştiinţei noastre pe timp de noapte, unele cercetări sugerând că este posibil ca apariţia televizorului să fi cauzat o schimbare majoră a formei şi conţinutului viselor noastre (vezi, mai jos, "monocrom sau Technicolor?"). Dacă câteva ore petrecute în faţa televizorului în fiecare  zi pot schimba felul viselor noastre, imaginaţi-vă ce impact au relaţiile noastre intense cu calculatoarele. Eva Murzyn de la Universitatea din Derby, Marea Britanie, de exemplu, a constatat că persoanele care iau parte la jocul online  World of Warcraft includ interfaţa utilizatorului în aventurile lor de la miezul nopţii.

Coşmaruri teribile

Inspirată să analizeze jocul fiului ei, Jayne Gackenbach la Universitatea Grant MacEwan din Edmonton, Canada, a constatat că jucătorii încep să relateze un control mai mare asupra viselor lor, odată cu sentimentul că ei sunt participanţi activi în interiorul unei realităţi virtuale. Ea subliniază că  este mult mai  probabil ca jucătorii să încerce să riposteze atunci când visează că sunt urmăriţi de către un inamic, de exemplu. În mod ironic, această interacţiune pare să le facă visele mai puţin înfricoşătoare şi mai interesante. "Ei spun lucruri, cum ar fi: " Acesta a fost un coşmar, dar a fost minunat". Ei sunt revigoraţi de aceste coşmaruri", afirmă Gackenbach.

Dacă aţi avut parte de o noapte mai liniştită, aţi putea dori să vă inspiraţi din Hervey de Saint-Denys, un cercetător al viselor de la începutul secolului al XIX-lea, care a constatat că anumite mirosuri ar putea controla visele sale. Pentru a evita ca propriile sale aşteptări să umbrească rezultatele, el l-a rugat pe servitorul său să stropească cu câteva picături de parfum pe perna lui în anumite nopţi în mod aleatoriu în timp ce dormea. Cu siguranţă, el a constatat că acest lucru a făcut  ca visele sale să fie direcţionate spre evenimente asociate cu parfumul special. Mai pe larg, studii recente confirmă faptul că mirosurile dulci pot declanşa vise încărcate cu emoţii pozitive .

De partea cealaltă, dacă semănaţi cu mine, aţi putea prefera să lăsaţi subconştientul să vă direcţioneze pribegiile voastre nocturne. Pe cât de instabil şi tulburător poate fi acest lucru câteodată, misterul acestor vise, face ca acestea să fie atât de încântătoare. O durată a somnului de 7 până la 9 ore este cea mai recomandată pentru adulţi.

Monocrom sau Technicolor?

În anii 1950 au început să apară indicii certe ale faptului că tehnologia conduce visele noastre în cadrul unor expuneri enigmatice în care se susţinea că noi am visa în alb şi negru. De ce? Curios, acest lucru pare să se fi schimbat în următorul deceniu şi până la sfârşitul anilor 1960, majoritatea oamenilor din vest păreau să viseze în culori din nou. Ce ar putea duce la această transformare? Eva Murzyn de la Universitatea din Derby, Marea Britanie, pune acest lucru pe seama unor schimbări din domeniul audiovizualului.  Televizoarele devin pline de culori  aproximativ în acelaşi timp în care visele unei generaţii au luat naştere pornind de la nuanţe de gri. Curios, ea a constatat că o diferenţă încă persistă şi în prezent. Cei născuţi înainte de apariţia televizorului color au mai multe şanse să viseze în alb şi negru decât cei născuţi după această perioadă (Consciousness and Cognition, vol. 17, p. 1228).

Somnul şi visele: cum să adormi imediat



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului sleep, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ecaterina Pavel

Scris de: David Robson
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.