Vă vine să credeţi că Imperiul Roman s-a prăbuşit din cauza lipsei de zahăr şi că pasiunea pentru varză murată a îngenunchiat Imperiul Britanic? Eu nu sunt convins de asta, dar există o teorie fascinantă, deşi discutabilă, care susţine că exact aşa s-a întâmplat.
Romanii erau amatori de dulce, dar nu cunoşteau zahărul. Aşa că fierbeau sucul de struguri până devenea un sirop dulce numit ”sapa” pe care îl adăugau în vin şi în alte mâncăruri. Sucurile acide erau fierte în vase de plumb pentru că experienţa a demonstrat că ele amplificau dulceaţa acestora. Desigur că romanii nu cunoşteau nuanţele exacte ale procedurii chimice, dar acum ştim că acizii pot extrage cu uşurinţă plumbul de pe pereţii containerelor. Într-adevăr acetatul de plumb mai este numit uneori şi ”zahărul plumbului”.
Una dintre caracteristicile uimitoare ale plumbului este toxicitatea sa extremă. Consumul regulat de ordinul miligramelor poate avea consecinţe catastrofale. Crampe, slăbiciune, migrene, iritabilitate, pierderea poftei de mâncare, anemia, tensiune arterială ridicată şi probleme renale sunt simptomele clasice ale intoxicării cu plumb, cunoscută şi sub numele de saturnism. Ele sunt destul de neplăcute, dar cel mai insidios aspect al plumbului este că el poate fi devastator pe termen lung, ca urmare a unor doze care sunt prea scăzute pentru a cauza simptome vizibile. Confuzia mentală şi afectarea judecăţii au fost asociate cu expunerea cronică la doze mici de plumb. Clasele conducătoare din Imperiul Roman erau în mod normal cele mai afectate pentru că beau cel mai mult vin îndulcit, de obicei din căni de cositor pe bază de plumb şi aveau acces la apa care era furnizată prin conducte de plumb. Orgiile lui Caligula, deciziile militare greşite ale împăraţilor romani şi cântatul lui Nero la vioară în timp ce Roma ardea, în esenţă componentele căderii imperiului, au avut legătură cu expunerea la plumb. Deşi ideea poate părea oarecum fantezistă, există realmente dovezi arheologice care susţin teoria intoxicării cu plumb.
Toxicitatea plumbului se datorează parţial asemănării chimice a acestuia cu calciul. Calciul este esenţial pentru o multitudine de reacţii biochimice şi cu siguranţă reprezintă piatra de temelie a ţesutului osos. Când plumbul îşi face apariţia în sistem, corpul nostru îl poate confunda cu calciul, încorporându-l în oase, unde poate fi uşor detectat de razele X. Vă amintiţi felul în care vederea de tip raze X a lui Superman era întotdeauna împiedicată de scuturile de plumb? Arheologii au scanat cu raze X unele schelete din Roma antică şi într-adevăr au găsit niveluri anormale ale concentraţiei de plumb. Şi tot această concentraţie ridicată de plumb ar fi putut cauza apusul Imperiului Britanic.
George al III-lea era regele Britaniei în timpul Revoluţiei Americane şi unii istorici au sugerat că felul nepotrivit în care a gestionat situaţia a condus la pierderea coloniilor. George nu numai că era incompetent, era aproape nebun. Nebunia lui a fost atribuită porfiriei, o boală a deficitului producerii de hemoglobină. Aceasta de obicei este ereditară, şi se caracterizează adesea prin culoarea roşiatică a urinei, care se ştie că era obişnuită la regele George. Dar şi intoxicarea cu plumb poate produce simptome similare. Cum a fost George expus la plumb? Fiind de origine germană, el adora varza murată. Bucătarii săi o preparau în vase de plumb în exclusivitate pentru rege. Varza murată nu era o delicateţe apreciată de supuşii săi, deci este imaginabil de ce numai George a suferit de efectele grave ale intoxicării cu plumb.
Dacă plumbul a jucat sau nu vreun rol în căderea Imperiului Roman şi a celui britanic, poate rămâne o întrebare academică. Dar dacă vieţile noastre sunt sau nu atacate de acest intrus ascuns, este o întrebare de foarte mare importanţă practică. Răzuirea vopselei şi a tencuielii nu pot părea arme de război, dar pot asalta foarte grav şi eficient sănătatea. Carbonatul de plumb era pigmentul alb principal folosit în vopsea cam până în anii 1950 şi se mai folosea pe scară largă până în 1980 când a fost în cele din urmă eliminat. Oamenii de ştiinţă au început să se îngrijoreze pentru că plumbul din vopsea pătrundea în corpul oamenilor, în special în cel al copiilor din cartierele sărace, cărora le plăcea să pună gura pe fulgii de vopsea descojită. După cum s-a dovedit, un miligram de plumb din conţinutul vopselei, înghiţit zilnic, poate produce saturnism. Pervazul unei ferestre acumulează adesea praf de vopsea doar prin mişcarea în sus şi în jos a ramei ferestrei. Dacă îl atingem şi pe urmă ne sugem degetul ingerăm o cantitate periculoasă de plumb. Dar descoperirea cea mai înspăimântătoare este că această otrăvire nu este vizibilă imediat. Într-adevăr ea se poate manifesta după câţiva ani prin comportament agresiv, incapacitatea de învăţare, vorbire greoaie şi o subtilă scădere a IQ-ului.
Milioane de copii din America de Nord au un nivel ridicat de plumb în sânge şi nu locuiesc neapărat în clădiri vechi şi dărăpănate. Unii părinţi şi-au îmbolnăvit involuntar copiii renovând casele, ceea ce a generat praful de plumb. Deşi există medicamente disponibile pentru reducerea nivelului de plumb din sânge, cantitatea care s-a depus în creier rămâne pentru totdeauna, afectând permanent performanţele mentale. Şi nu numai copiii pot fi afectaţi. Unul dintre colegii mei, şi ironia face ca acesta să fie chiar analist chimist, a trecut personal printr-un astfel de scenariu tragic. Praful de la renovarea vechii şi impunătoarei sale clădiri rezidenţiale a fost adus în apartamentul său. La început a fost vorba doar de o neplăcută problemă de curăţenie, dar curând soţia şi soacra sa au început să manifeste simptome ale intoxicării cu plumb. Deci praful încărcat de plumb le-a schimbat viaţa în coşmar.
Trebuie să luăm în serios poluarea cu plumb. Renovările din case unde se foloseşte vopsea cu conţinut de plumb trebuie făcute de antreprenori care au echipamentul şi pregătirea necesară. Un program de scanare a conţinutului de plumb din sângele copiilor din zonele defavorizate ar putea fi cea mai bună soluţie pentru detectarea problemei. Este nevoie de finanţări federale masive pentru înlăturarea vopselei şi în unele cazuri chiar a solului din jurul casei unde s-ar putea găsi reziduuri de vopsea. Va trebui evaluată şi starea nutriţiei copiilor. Doze adecvate de vitamina C şi de calciu ar putea reduce semnificativ absorbţia plumbului, dar chiar aceşti nutrienţi le lipsesc copiilor săraci. Apa de băut trebuie monitorizată şi filtrată dacă nivelul conţinutului de plumb este mai mult de 10 particule pe miliard. Nero privea cum arde Roma, poate fiindcă era intoxicat cu plumb. Chimia modernă ne oferă posibilitatea să monitorizăm plumbul din mediul în care trăim, precum şi tehnicile necesare pentru a putea aborda această problemă aşa cum se cuvine. Dacă ascundem praful de vopsea sub covor neglijăm o problemă care poate pune în pericol vieţile şi potenţialul copiilor noştri.
Traducere de Daniela Albu după lead-in-drinking-water, cu acordul autorului.