Şi femeile şi bărbaţii sunt de pe... Terra

Bărbaţii sunt de pe Pământ, femeile sunt de pe... Pământ, constată un studiu. Timp de decenii, scriitori renumiţi şi-au distrat cititorii cu premisa că bărbaţii şi femeile sunt atât de distincţi din punct de vedere psihologic, că ar putea proveni de pe planete diferite.

Însă un studiu nou arată că este timpul ca teoriile despre sexe de pe Marte / Venus să vină înapoi pe Pământ.

În ceea ce priveşte caracteristicile fizice, cum ar fi puterea (graficul superior), bărbaţii şi femeile formează grupuri distincte, cu foarte puţine suprapuneri. Dar în ceea ce priveşte atributele psihologice, inclusiv în privinţa atitudinilor masculine (graficul inferior), variabilitatea în cadrul sexelor şi suprapunerile între sexe este extensivă. Graficul referitor la puterea fizică prezintă analiza statistică a scorurilor pentru săriturile în lungime, în înălţime şi concursurile de aruncare cu suliţa din cadrul National Collegiate Athletic Association (Asociaţia Universitară Naţională de Atletism). Graficul pentru afirmaţiile referitoare la masculinitate se bazează pe referiri proprii în privinţa competitivităţii, hotărârii, sentimentului de superioritate, persistenţei, încrederii şi abilităţii de a rezista sub presiune.

De la empatie şi sexualitate la înclinaţii ştiinţifice şi extroversie, analiza statistică a 122 caracteristici diferite, implicând 13.301 persoane, arată că în general bărbaţii şi femeile nu se încadrează în grupuri diferite. Cu alte cuvinte, oricât de ciudat şi de nepătruns poate părea partenerul tău, sexul său este probabil doar o mică parte a problemei.

„Oamenii se gândesc la sexe ca la categorii distincte” spune Harry Reis, profesor de psihologie la Universitatea din Rochester şi coautor al unui studiu publicat în numărul din februarie al Journal of Personality and Social Psychology. „Băiat sau fată?" este prima întrebare care li se pune părinţilor în legătură cu un nou născut, iar sexul persistă de-a lungul vieţii ca cea mai răspândită caracteristică folosită pentru a delimita categorii în rândul oamenilor.”

Această dihotomie la îndemână se destramă însă la o examinare statistică, spune autorul principal, Bobbi Carothers, care a finalizat studiul ca parte a tezei sale de doctorat la Rochester şi este acum analist de date cu experienţă pentru Center for Public Health System Science (Centrul pentru ştiinţele sistemului de sănătate publică) de la Universitatea Washington din St. Louis. De exemplu, nu este deloc neobişnuit ca bărbaţii să fie empatici şi femeile să fie bune la matematică – caracteristici pe care unele studii le-au asociat cu sexul opus, afirmă Carothers. „Sexul nu delimitează nici pe departe o categorie, aşa cum ne-ar putea face să credem stereotipurile şi unele studii academice”, adaugă ea.

Autorii au ajuns la această concluzie prin reanalizarea datelor obţinute din 13 studii care arătaseră diferenţe de sex semnificative, adesea mari. Reis şi Carothers au adunat de asemenea propriile date privind o serie de indicatori psihologici. Ei au revizuit studii/sondaje de interdependenţă, intimitate şi sexualitate în cadrul relaţiilor. Au redeschis studiile asupra celor „cinci cele mai importante” dimensiuni ale personalităţii: extraversiunea, francheţea sau caracterul deschis, caracterul agreabil, echilibrul emoţional şi conştiinciozitatea. Au analizat chiar şi matematic astfel de caracteristici de gen cum ar fi feminitatea şi masculinitatea. Folosind trei proceduri statistice diferite, autorii au căutat dovezi pentru atributele care putea clasifica în mod credibil o persoană ca bărbat sau femeie.

S-a dovedit a fi un câştig uşor. În mod statistic, bărbaţii şi femeile intră categoric în grupe sau unităţi sistematice distincte, bazate pe măsurători antropometrice cum ar fi înălţimea, lăţimea umerilor, circumferinţa braţului şi raportul talie-şolduri. Genul poate fi, de asemenea, un factor de predicţie de încredere pentru interesul în activităţi stereotipe, cum ar fi albumele şi cosmeticele (pentru femei) şi boxul şi vizionarea de pornografii (pentru bărbaţi).

Deşi este uşor să împarţi sexele în categorii diferite, această dihotomie la îndemână nu se confirmă la examinarea statistică, arată un studiu nou. „Credinţa populară că bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile, de pe Venus este total greşită… suntem într-adevăr cu toţii de pe planeta Pământ”, spune coautorul Harry Reis, profesor de psihologie la Universitatea din Rochester. Diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt „diferenţe individuale, nu diferenţe de categorie”.

Dar pentru majoritatea trăsăturilor psihologice, inclusiv frica de succes, criteriile de selecţie ale partenerilor şi empatia, bărbaţii şi femeile sunt cu siguranţă de pe aceeaşi planetă. În locul scorurilor care le grupează fie la un capăt al spectrului, fie la celălalt – cum ar fi, să zicem, înălţimea sau puterea fizică – indicatorii psihologici urmează o scală liniară pentru ambele sexe. Cu foarte puţine excepţii, variabilitatea în cadrul fiecărui sex şi suprapunerile dintre sexe au un grad atât de mare încât autorii au concluzionat că ar fi inexactă folosirea tipurilor de personalitate, atitudini şi indicatori psihologici ca pe o modalitate de a separa bărbaţii de femei.

„Astfel, contrar afirmaţiilor unor titluri de psihologie populare cum ar fi Bărbaţii sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus, este fals că bărbaţii şi femeile se gândesc la relaţiile dintre ei în moduri calitativ diferite” scriu autorii. „Chiar şi cercetătorii de top în gen şi stereotipie pot cădea în aceeaşi capcană.”

Faptul că bărbaţii şi femeile abordează lumea socială în mod similar nu implică inexistenţa unor diferenţe între sexe la scorurile medii. Există diferenţe între medii, scriu autorii. „Modul tradiţional şi cel mai uşor de a gândi diferenţele de gen este prin diferenţa dintre medii,” scriu Carothers şi Reis. Dar astfel de diferenţe „nu sunt nici consistente, nici suficient de mari pentru a identifica cu acurateţe apartenenţa la un grup” şi nu ar trebui să fie luate în considerare în mod eronat ca dovadă pentru categorii consistente şi rigide, încheie autorii.

„Cei care obţin un punctaj bun la o măsură stereotipă, nu o fac în mod necesar şi la altele”, notează autorii. Un bărbat care obţine un punctaj mare pentru agresiune, poate obţine un punctaj mic la matematică, de exemplu. Autorii atenţionează: „deţinerea de trăsături asociate cu genul nu este la fel de  simplă ca «ori..ori…/laie ori bălaie».”

Deşi sublinierea diferenţelor inerente dintre sexe atinge cu siguranţă o coardă sensibilă în cadrul multor cupluri, asemenea cadre simpliste pot fi dăunătoare în contextul relaţiilor, spune Reis, un lider în domeniul ştiinţei relaţiilor. „Atunci când ceva nu merge bine între parteneri, oamenii dau vina imediat şi de cele mai multe ori pe sexul celuilalt partener. Posesia stereotipurilor îi împiedică pe oameni să îşi privească partenerul ca pe o persoană. De asemenea îi poate descuraja pe oameni să îşi urmărească anumite ţeluri. Atunci când tendinţele psihologice şi intelectuale sunt privite ca fiind caracteristici determinante, este mult mai probabil ca acestea să fie presupuse a fi înnăscute şi imuabile. De ce să te mai deranjezi să încerci să le schimbi?”

Cea mai bună dovadă pe care o avem că aşa numita diviziune de gen Marte/Venus nu este adevărata sursă a tensiunilor în cadrul relaţiilor, spune Reis, este că „şi cuplurile homosexuale sau lesbiene au cam aceleaşi probleme de relaţionare ca şi celelalte cupluri heterosexuale. Cu siguranţă nu atât sexul, ci natura umană este cea care provoacă dificultăţile.”

Constatările sprijină „ipoteza similarităţilor de gen”, propusă de psihologul Janet Hyde de la Universitatea din Wisconsin. Folosind metode diferite, Hyde a contestat „pretenţiile exagerate referitoare la diferenţele de gen” folosind meta-analize ale studiilor psihologice şi demonstrând astfel că bărbaţii şi femeile sunt la fel în cazul celor mai multe variabile psihologice, dacă nu în totalitatea lor.

Aceste rezultate nu au reprezentat o surpriză pentru Carothers. Crescută de doi profesori de educaţie fizică, băieţoiul, cum s-a autodescris, a crescut cu „tot felul de echipamente sportive… nu am pus la îndoială atitudinile stereotipe; am ştiut că nu mi se potriveau în mod obligatoriu mie şi prietenilor cu care mă întâlneam.” Această experienţă, spune ea, mi-a alimentat interesul continuu în bazele biologice ale comportamentului. Atunci când a descoperit, la absolvirea şcolii, că îşi putea aplica priceperea în domeniul statisticii pentru explorarea diferenţelor dintre sexe, proiectul a devenit „o căsătorie din interes.”

Autorii recunosc că studiul este bazat în mare parte pe chestionare şi că se poate să nu prindă în totalitate acţiunile din viaţa reală. „Metodele care măsoară în mod mai accentuat comportamentele interpersonale (câte felicitări aniversare au trimis în acest an, de câte ori pe lună îşi sună un prieten doar pentru a vedea ce mai face etc) pot dezvălui mai uşor o unitate de gen”, scriu ei.

În aceeaşi ordine de idei, pe măsură ce rolurile de gen sunt liberalizate, autorii deduc teoretizând că noile studii ar putea arăta şi mai puţine divergenţe între bărbaţi şi femei în Statele Unite. Situaţia poate fi însă inversă în culturile în care rolurile bărbaţilor şi femeilor sunt mult mai normate, cum ar fi Arabia Saudită, anticipează Reis şi Carothers.