Poate ajuta alga marină roşie la vindecarea zonei zoster, a eczemelor sau a rănilor uscate? Informaţiile istorice deţinute indică faptul că algele marine roșii, ca leac folosit în medicina tradiţională chinezească, datează aproximativ din anul 300 î.Hr.
Ca și în cazul multor produse, aceasta era recomandată pentru o varietate de afecţiuni, dar știința modernă acceptă un posibil rol în tratamentul infecțiilor virale, cum ar fi cele cauzate de virusul herpes simplex de tip I-(HSV-1). Cu alte cuvinte, leziunile herpetice.
Herpesul este un grup de boli virale cauzate de virusurile herpes. De cele mai multe ori indivizii nu sunt conştienţi că sunt infectaţi, deoarece este ceva comun să nu ai simptome. Virusul se află în stare latentă în organism până când un focar este declanșat de un tip de stres. Deoarece nu există nici un leac pentru herpes, încercările s-au concentrat pe tratamente de inactivare a virusului sau de reducere a recurenței infecției.
Un studiu în acest sens realizat în 2009 în Noua Zeelandă a confirmat legătura puternică dintre algele marine roșii și inactivarea virusului. Au fost testate diverse extracte din diferite tipuri de alge. Printre cele testate împotriva HSV-1 și HSV-2 a fost cea din atropurpurea Gigartina, un tip de algă marină roșie. Extractul de alge a demonstrat o activitate în cursul primei ore a infecției virale. Însă, dacă se adăugau mai târziu, extractele de alge erau ineficiente. Cu toate acestea, după încercări variate s-a stabilit că la concentrații scăzute extractele erau active şi că aveau activitate puternic antivirală. Au fost propuse şi alte investigaţii ulterioare pentru a preveni infecţia cu HSV la om.
Studiile anterioare au demonstrat mecanismul prin care algele marine roșii pot inactiva virusurile. Multe specii de alge marine conţin complexe de "polizaharide sulfatate structurale", care sunt candidaţi pentru activitatea anti-virală. Acești compuși interacţionează cu primele momente ale replicării virale prin împiedicarea unui virus să se atașeze la o celula gazdă. Virusurile nu se pot multiplica prin ele însele, au nevoie să invadeze o gazdă, pentru a se replica.
"Polizaharidele sulfatate" sunt o clasă de compuşi cu unele variații structurale. Experimentul anului 2009 din Noua Zeelandă a ajuns la concluzia că aceste variații structurale afectează cu siguranţă gradul de activitate antivirală împotriva HSV-1 și HSV-2. Modelele de sulfatare și greutățile moleculare ale polizaharidelor joacă un rol important în activitatea antivirală a algelor. Grupurile de sulfat de pe moleculă sunt cele care se leagă de glicoproteinele de pe suprafața virusurilor, care vor să invadeze celulele gazdă. Este de înțeles că polizaharidele cu grade mici de sulfatare tind să fie inactive.
Până în prezent, cercetătorii nu au putut să vină cu versiuni standardizate ale algelor marine roșii care să dovedească o eficacitate clinică. Dar potențialul există. Problema este că există cam 4.000 de specii de alge, dintre care unele pot lucra împotriva unor infecții virale, dar nu și împotriva altora. Se pare că există unele dovezi că Gigartina skottsbergii este una care este activă împotriva herpesului zoster, dar fără reglementări cu privire la etichetarea adecvată și fără cerinţe de verificare a conținutului, aceasta ar fi o acţiune riscantă. Nu pare să existe nicio dovadă asupra efectelor dăunătoare ale extractelor de acest tip, astfel încât cineva care suferă de zona zoster poate să facă o încercare. Cel mai bun mod de a reduce riscul de zona zoster este acela de a te vaccina.
Traducere după can-red-marine-algae-help-with-shingles-eczema-or-cold-sores de Maricica Botescu