Gravidă Este greu să fii însărcinată astăzi. În afară de senzaţiile de greaţă, arsurile la stomac, gleznele umflate şi loviturile constante din interior, practic fiecare aspect al vieţii tale este sub control. Nu trebuie să mănânci prea mult - ai putea creşte riscul de obezitate sau diabet al copilului.

 

 

 

Poţi să mănânci brânză topită? Poţi să naşti acasă? Poţi să faci exerciţii? Femeile însărcinate sunt bombardate din toate direcţiile cu mituri şi jumătăţi de adevăr.

Dar nici nu ar trebui să te afli la dietă – din aceleaşi motive. Şi trebuie să uiţi de orice fel de exerciţii fizice dacă acestea pot produce un avort.

Doar gândul la toate acestea este suficient să-ţi crească tensiunea, cu excepţia faptului că femeile însărcinate nu trebuie să fie prea stresate pentru că şi acest lucru este rău pentru bebeluş. Este timpul să te răcoreşti? Nu te grăbi: un pahar sau două este strict interzis şi la fel şi aparent inocentele tratamente la spa dacă, cumva, te supraîncălzeşti. Chiar şi atunci când stai jos în pat ai putea întrerupe alimentarea cu sânge a bebeluşului.

Recent, fundaţia de caritate britanică Sense About Science şi-a realizat propria sa cercetare preliminară şi a evaluat subiectele din ziare referitoare la sarcină din 2006 și până în 2011. Această cercetare a identificat nu mai puţin de 138 de diferiţi factori care se presupune că pot influenţa rezultatul sarcinii, adăugând îngheţata, munca de noapte, şezlongurile, compuşii perfluoraţi din ambalajele alimentare din plastic, coloranţii pentru păr şi şamponul pentru animalele de companie la lista lucrurilor de evitat. Încă şi mai grav, pentru că aproximativ 30 la sută din aceste rapoarte nu indică nicio sursă pentru cercetarea citată, nu există niciun mod prin care părinţii care aşteaptă un copil ar fi putut evalua corespunzător riscurile sau ar fi putut aprecia calitatea cercetării.

Şi nu este doar cazul ziarelor. Chiar şi organizaţiile de sănătate din diferite ţări nu se pun de acord. Este bine să mănânci brânză topită pasteurizată? Centrele Americane pentru Controlul Bolilor spun că da; Agenţia Britanică pentru Protecţia Sănătăţii spune că nu. Iar în ce priveşte naşterile acasă? Colegiul Regal al Obstetricienilor şi Ginecologilor şi Colegiul Regal al Moaşelor din Marea Britanie spun da; Congresul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor spune nu. Apoi există o neînţelegere între doctori şi moaşe în ceea ce priveşte tăierea cordonului ombilical, pentru a permite ca o mai mare cantitate de sânge din placentă să circule prin corpul bebeluşului şi asupra momentului în care se poate interveni în sarcinile care durează mai mult de 40 de săptămâni sau dacă procesul naşterii decurge prea încet.

În mod deloc surprinzător, atunci când am aflat că sunt însărcinată pentru prima dată, cu trei ani în urmă, m-am simţit copleşită, nu numai de mass media, ci şi din cauza ofertelor primite de la doctori, specialişti în îngrijirea prenatală şi de la prieteni. Chiar şi cei care îmi erau complet necunoscuţi păreau a gândi că este acceptabil să mă sfătuiască în legătură cu înţelepciunea unor lucruri cum ar fi băutul unui pahar de vin sau transportul unei valize pe scări.

Am fost atât de furioasă, încât mi-am propus să descopăr adevărul din spatele poveştilor femeilor în vârstă, articolelor alarmante şi a orientărilor posibil problematice ale guvernului. Ceea ce a început ca un blog din 14 părţi pentru New Scientist în timpul ultimelor săptămâni ale primei mele sarcini s-a dezvoltat într-o obsesie cu durată de 2 ani şi jumătate în ceea ce priveşte existenţa bebeluşilor în burtică, naşterea şi copiii nou născuţi. Astfel, cartea mea, Bumpology, a văzut lumina zilei.

Ceea ce am descoperit m-a surprins. Am învăţat cât de greşită este cu adevărat noţiunea, încă populară, a faptului că bebeluşii se nasc “tabula rasa”: copiii nou născuţi deţin un anumit concept asupra a cine este mama lor, asupra modului în care arată o faţă umană şi o anumită înţelegere a numerelor şi a limbajului. Am descoperit că există puţine dovezi pentru multe lucruri care de obicei sunt recomandate a fi evitate de femeile însărcinate şi de cele care alăptează – incluzând aici exerciţiile fizice şi alunele (risc crescut de alergie la alune şi la alte tipuri de alimente) – şi deseori contrazise de studii sau metaanalize ulterioare.

Am fost, de asemenea, foarte supărată. La scurt timp după ce am început să-mi scriu cartea, am rămas însărcinată cu al doilea meu copil şi am început să revăd o mare parte a sfaturilor oferite de specialiştii în îngrijirea prenatala în cazul primei mele sarcini. Mi-am dat seama că mare parte a acelor sfaturi erau derutante (altele pur şi simplu greşite) şi am început să înţeleg puterea pe care o au cuvintele “risc crescut” asupra procesului propriu de luare a deciziilor. De exemplu, atunci când am depăşit termenul când trebuia să nasc la prima sarcină, am încercat orice pentru a-mi provoca travaliul, de la ananas la curry sau sex, pentru că mi se spusese că dacă acest lucru se va întâmpla în cadrul spitalului, prezentam un risc crescut de a trece printr-o procedură epidurală sau cezariană.

Am fost, de asemenea, avertizată că aceste intervenţii ar creşte, la rândul lor, riscul de a avea o ruptură uterină şi ar scădea şansele de a mă ataşa de, sau/şi de a-mi putea hrăni la sân copilul. Pe lângă faptul că nu am reuşit să găsesc dovezi pentru a oferi suport ideii că ananasul, curry sau sexul provoacă travaliul, am descoperit că, de asemenea, dacă studiezi femeile însărcinate care au depăşit termenul cu două săptămâni, vei descoperi că ele prezintă, în fapt, mai puţine şanse de a necesita o cezariană dacă ele ar opta pentru o naştere indusă, mai degrabă decât dacă ar aştepta ca bebeluşul să sosească.

Şi, deşi există un risc crescut în rândul femeilor însărcinate de a avea o naştere instrumentală (implicând forcepsul sau un dispozitiv de aspiraţie numit ventuză) dacă solicită anestezia epidurală, riscul absolut este, în fapt, foarte redus: 20 de femei ar avea nevoie de anestezie epidurală pentru fiecare naştere instrumentală suplimentară.

M-am simţit, de asemenea, prost informată de specialiştii în îngrijirea prenatală care au uitat să mă avertizeze în legătură cu realităţile tulburătoare ale naşterii naturale: 85 la sută dintre femei vor experimenta o anumită formă de ruptură uterină; ai putea ajunge atât de constipată, încât anusul ar putea avea de suferit; în timp ce 36 la sută dintre femei anticipează o suferinţă severă în timpul naşterii, 65 la sută afirmă că au şi experimentat o astfel de suferinţă; iar atunci când începi să ai lactaţie, sânii tăi vor deveni atât de fierbinţi şi umflaţi, încât te vei teme că cineva ţi i-a înlocuit cu un sac de bolovani.

În plus, toate acestea sunt perfect normale şi există unele lucruri pe care le poţi face pentru a-ţi ameliora suferinţa şi a reduce riscurile de infecţie. Îmi doresc, de exemplu, ca cineva să-mi fi spus cât de comună este ruptura uterină şi că nu este chiar atât de dăunătoare, dar, dacă experimentezi umflături, temperatură sau eliminarea de secreţii din rană, ar trebui să insişti să vorbeşti cu un medic. Şi îmi doresc ca cineva să mă fi avertizat în legătură cu ceea ce s-ar putea întâmpla dacă mă constip atunci când nu beau destule lichide şi că este normal ca sânii tăi să se umfle şi că, dacă îţi aranjezi o baie călduţă şi îţi produci singură lactaţia, va ajuta.

Sprijin pentru naştere


Eu susţin, cu hotărâre, faptul că femeile ar trebui să aibă parte de naşterea pe care ele o doresc, dar ele au nevoie de sprijin şi de informaţii corecte atunci când trebuie să ia decizii – şi ele trebuie să înţeleagă faptul că naşterea nu are loc întotdeauna ca la carte. De exemplu, potrivit organizaţiei de voluntari Birth Choice UK, în 2010, doar 42 la sută dintre femeile din Marea Britanie au avut parte de o naştere normală fără intervenţie medicală (incluzând aici anestezia epidurală). Unii experţi sunt de părere că mai puţine femei ar avea nevoie de proceduri medicale inutile dacă s-ar afla într-o unitate de moaşe. O astfel de unitate, aflată în cadrul City Hospital, Birmingham, a atins o rată a naşterilor normale de 54 la sută, deci se pare ca pot fi realizaţi anumiţi paşi pentru a creşte şansele femeilor la o naştere naturală, dar, întotdeauna, va exista un număr semnificativ de femei care vor avea nevoie de ajutor medical.

Aceasta nu este o opţiune şi ar fi iresponsabil să sugerez că femeile ar avea o cantitate nelimitată de control asupra a ceea ce li se întâmplă în timpul naşterii. Nu vreau să le sperii pe femeile însărcinate, dar eu cred că avem nevoie de o mai mare onestitate în ceea ce priveşte procesul naşterii, astfel încât oamenii ar putea fi mult mai deschişi faţă de opţiunea medicamentelor sau faţă de ideea că ar putea avea nevoie de asistenţă medicală, fără a resimţi eşecul unei fantezii create în legătură cu modul în care ar fi trebuit să aibă loc naşterea.

Spun aceste lucruri pentru că, cel puţin un studiu, realizat la Brigham and Women’s Hospital în Boston, Massachusetts, a descoperit faptul că femeile care au în vedere o naştere naturală şi au parte, în fapt, de o intervenţie epidurală, spun că s-au simţit nefericite în momentul naşterii, deşi le-a ameliorat durerea şi au dat naştere unui copil sănătos. Printre motivele indicate erau un sentiment al eşecului şi o îngrijorare nefondată că o intervenţie epidurală ar putea fi dăunătoare bebeluşului. Studiul a sugerat, de asemenea, că acele femei care au intrat în procesul sarcinii cu ochii deschişi erau cele care avuseseră parte de o naştere naturală.

Este timpul ca societatea să reconsidere efectul acelor sfaturi, judecăţi morale şi sperieturi asupra femeilor însărcinate şi a proaspeţilor părinţi. Să ai un copil este unul din cele mai mari daruri ale vieţii, dar are în spate o procedură dificilă. Noi ne putem descurca şi fără sentimentul inutil de vinovăţie, anxietate şi îndoială – dar nu şi fără informaţii corecte.

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului call-off-the-pregnancy-police--women-want-the-truth, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu

Scris de: Linda Geddes
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.