Cancerul. Istoric şi incidenţă

Cancerul nu este o afecţiune modernă, ci există de câteva mii de ani, dar astăzi este mult mai frecvent decât în trecut. Una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică din secolul XXI este cancerul. În următoarele decenii, cancerul va deveni cea mai importantă boală din lume.

Va depăşi ca număr de decese bolile cardio-vasculare. Cuvântul „cancer” stârneşte reacţii emoţionale negative, de aceea este destul de dificil de utilizat chiar şi de către medici. Aceştia preferă să folosească un argou pentru a nu induce panică pacientului. Nu o să vedeţi pe fişa unui pacient „suspect de cancer ...”, ci mai degrabă „suspect neo”, de la neoplasm. Astfel, dacă fişa medicală ajunge la pacient, acesta nu va afla că este posibil să aibă cancer decât în momentul în care specialistul va şti cu certitudine.

Oncologia (din grecescul onkos – masă, tumoră şi logos – ştiinţă) este ramura medicinei ce se ocupă cu studiul şi tratamentul unei probleme de sănătate destul de vechi: cancerul.

Ce este cancerul?

Cancerul este un termen generic, ce acoperă mai bine de 200 de boli, toate cu caracteristici comune, ce pot apărea la orice vârstă, în orice organ sau ţesut din organism, determinând modificări clinice diferite de la debut până la final. Pentru clinician cancerul semnifică o tumoră ce invadează local şi diseminează la distanţă în orice loc din corpul uman, determinând o varietate impresionantă de aspecte clinice. Pentru anatomopatolog, cancerul este un ţesut de neoformaţie, cu caracteristici particulare, ce invadează ţesuturile sănătoase din jur. Pentru biolog, cancerul reprezintă un grup de defecte moleculare apărute în buna funcţionare a celulei, rezultând alterări în materialul genetic celular.

Scurt istoric

Cancerul nu este o boală modernă, ci o boală a organismelor înalt pluricelulare. Deşi numărul cazurilor de cancer au crescut foarte mult în ultimii ani, acest lucru se datorează atât stilului de viaţă modern, cât şi perfecţionării mijloacelor de diagnostic. Acum 500 de ani, cancerul putea fi cunoscut doar dacă tumora comprima din interior spre exterior pielea, devenind vizibilă pentru cei din jur.

Cea mai veche descriere a cancerelor umane datează din anul 3000 – 1500 î.e.n. Au fost descrise opt cazuri de tumori mamare în papirusul egiptean Edwin Smith, iar la unele mumii egiptene au fost identificate cancere nazo-faringiene şi ovariene.

Cel mai vechi specimen histologic de cancer uman a fost descoperit în craniul unei femei ce a trăit în epoca bronzului (1900 – 1600 î.e.n). Scheletele mumificate ale incaşilor, mai vechi de 2000 de ani, conţin urme sugestive pentru melanomul malign, o altă formă de cancer.

Cuvântul cancer derivă din grecescul „karkinos” (karkinos înseamnă rac sau crab, analogia fiind cu modul de deplasare în toate direcţiile) menţionat în scrierile lui Hippocrate din Kos, dar mai derivă şi din latinescul „cancrum”, utilizat de către Galen din Pergam. Acesta a împărţit tumorile în forme ulcerate (karkinos) şi forme solide (karkinomas).

Observaţiile lui Hippocrate şi Galen au fost preluate după căderea imperiului Roman de către şcoala bizantină, persană şi arabă. Medicul împăratului bizantin Iustinian, Aetius din Amideea descrie cancerul de uter pe care îl consideră incurabil. Rufus din Efes descrie cancerul de piele, iar Arhigenes descrie cancerul mamar. Avicenna, un cărturar persan scrie o lucrare denumită „Al-Qanum” sau Canon, în care adună toate cunoștințele medicinei greco-arabe de până atunci, inclusiv cele legate de cancer.

Detalii de anatomie patologică legate de cancerul esofagian, gastric, pancreatic sau rectal, sunt descrise de către G. Morgagni, un reprezentant al şcolii italiene de la Padova din secolul XIV. Dar cele mai mari progrese în studiul histologic al cancerului au fost posibile după inventarea microscopului fotonic.

Prima descriere sistematică a cancerului a fost publicată de către Peyriche la Academia Lyon sub titlul „Qu’est-ce que c’est le cancer?” sau „Ce este cancerul?”. În 1851, apare primul spital de cancer din lume la Londra. Acesta se ocupa cu îngrijirea bolnavilor de cancer şi cu studiul bolii.

Spre sfărşitul secolului XIX, mai mulţi cercetători încep să studieze cancerul şi procesul metastazării. În 1881, Billroth efectuează cu succes prima gastrectomie pentru a trata un cancer de stomac, iar în 1884 Godle extirpă o tumoră cerebrală. Secolul se încheie cu descoperirile lui Rontgen şi a soţilor Curie, ce au făcut posibilă apariţia radiodiagnosticului şi a radioterapiei, iar R. Virchow a formulat concepţiile moderne asupra histogenezei cancerului.

În secolul XX sunt puse bazele primei reţele de centre de oncologie şi este fundamentat sistemul oncologic. Prima jumătate a secolului XX a fost dominată de ideea lui W. Halsted privind radicalitatea intervenţiilor chirurgicale pentru a trata cancerul. Chimioterapia apare abia după anul 1945.

Secolul XXI începe cu o descoperire de mult aşteptată, codul genetic uman. Astfel apar noi posibilităţi de cercetare a cancerului prin compararea expresiei a mii de gene tumorale şi normale.

În ultimul deceniu, biologia şi genetica au obţinut noi progrese în capacitatea de a caracteriza cancerul la nivel molecular. Aceste succese stau la baza descoperirii unor noi terapii moleculare ţintite, mult mai selective şi mai puţin toxice pentru decât chimioterapia convenţională.

Incidenţa cancerului

Creşterea incidenţei cancerului se datorează atât stilului de viaţă, cât şi absenţei prevenţiei primare şi secundare sau folosirii greşite a resursele pentru diagnostic şi tratament.

Se estimează că în anul 2020 incidenţa cancerelor va creşte de 2,5 ori în ţările cu resurse limitate sau în curs de dezvoltare şi va rămâne constantă sau va scădea uşor în ţările puternic industrializate. Dacă presupuneam o creştere constantă a incidenţei globale şi o mortalitate anuală de 1%, atunci, în anul 2020 ar putea exista 26,4 milioane de pacienţi noi, 17,1 milioane de decese şi peste 80 de milioane de pacienţi cu cancer la 5 ani de la diagnostic.

În anul 2020 se estimează că mortalitatea prin cancer o va depăşi pe cea prin bolile cardio-vasculare (principala cauză de deces), iar în anul 2030, mortalitatea prin cancer se va dubla. În acest moment, cancerul omoară mai multe persoane anual decât SIDA, TBC-ul şi malaria la un loc. Pe seama cancerului se pot pune 12,5% din toate decesele din lume – 7,9 decese la 100.000 de locuitori în anul 2007, dintre care 72% în ţările în curs de dezvoltare, unde ratele de supraviețuire sunt cu până la 50% mai reduse decât cele înregistrate în ţările dezvoltate.

Cancerul o boală „scumpă”

Deşi unul dintre principiile medicinei spune că bolnavii sunt egali şi primesc cele mai bune soluţii terapeutice, în viaţa reală lucrurile nu stau tocmai aşa. Problema tratării cancerului ar putea fi exclusiv dependentă de costuri. Cancerul este o boală costisitoare, ce necesită resurse importante pentru prevenţie, diagnostic, tratament sau urmărirea evoluţiei în următorii ani. „Preţul” cancerului stă la baza diferenţei de incidenţă, mortalitate, vindecare şi supraveţuire între ţările cu resurse reduse şi foarte crescute. În Europa occidentală şi în Statele Unite, o femeie diagnosticată cu cancer de col uterin are 70% şanse de supraviețuire, în schimb acestea scad la 58% în Thailanda, 42% în India sau 21% în Africa sud-sahariană. În ţările cu resurse financiare limitate, doar 41% dintre femeile diagnosticate cu cancer de col uterin au măcar şansa de a urma un tratament adecvat.

În ciuda acestor cifre, acum sunt vindecate în fiecare an din ce în ce mai multe persoane de cancer. În 1940, doar o persoană din patru supraviețuia la 5 ani după tratament, iar în prezent această cifră să ajungă şi la 50%.

Dacă speranţa de viaţă este normală, rata de supraviețuire la 5 ani pentru toate tipurile de cancer luate împreună ajunge la 64%.

Aceste progrese se datorează descoperirii unor tehnici mai bune de diagnostic şi a unor mijloace mai eficiente de tratament, multe dintre aceste au apărut după progresele reuşite de biologia moleculară în studiul celulei maligne.

Cancerul în lume

La începutul secolului XXI, cancerul era şi continuă să fie o problemă majoră de sănătate la nivel global. În întreaga lume, cancerul reprezintă a doua cauză de deces după bolile cardiovasculare.

Una din trei persoane va fi sau este diagnosticată cu cancer pe parcursul vieţii. În anul 2000 au fost consemnate 10,4 milioane de cazuri noi de cancer, 6,5 milioane de decese anuale prin cancer şi peste 25 de milioane de persoane diagnosticate cu cancer şi aflate în viaţă. Presupunând o creştere anuală a incidenţei şi a mortalităţii prin cancer cu 1%, atunci în anul 2020 vor fi 25,4 milioane de cazuri noi, 16,4 milioane de decese anuale prin cancer şi peste 75 de milioane de persoane cu cancer în viaţă.

50% din totalul tipurilor de cancer apar în ţările nedezvoltate sau în curs de dezvoltare. Tot în aceste ţări, cifrele exacte în legătură cu bolnavii de cancer nu sunt transmise şi prelucrate cu regularitate. Dacă e să ne luăm după lucrearea „Basics of oncology” de Stephens şi Aigner, atunci mai bine de jumătate din populaţia globului va fi diagnosticată cu cancer într-un anumit moment din viaţă.


Cancerul în România

Conform datelor publicate de agenţia internaţională GLOBCAN, în România, în anul 2005 au fost înregistrate 59.899 de cazuri noi (275 de cazuri noi la 100.000 de locuitori) faţă de 40.317 (177 de cazuri noi la 100.000 de locuitori) în 1994 şi 41.502 decese prin cancer (199 de decese la 100.000 de locuitori) în 2005, faţă de 36.519 (160 de decese la 100.000 de locuitori) în 1994.

Incidenţa cancerului în România