O clasificare simplă a paraziţilor îi împarte în endoparaziţi, paraziţi interni şi ectoparaziţi sau paraziţi externi. Ectoparaziţii sunt artropode hematofage, adică se hrănesc cu sânge şi produc leziuni cutanate. În continuare, despre specia Sarcoptes scabiei, care provoacă râia.
Genul Sarcoptes cuprinde felurite specii, diferenţiate în funcţie de gazdă. Unele au afinitate pentru câine, cal, pisică sau pentru om. Sarcoptes scabiae hominis este specia ce preferă omul.
În formă adultă nu poate fi văzut cu ochiul liber, dimensiunile sale fiind de 350 μm în cazul femelei şi de 200 μm lungime în cazul masculului. Corpul este ovalar şi are patru perechi de picioare.
Răspândire geografică
Sarcoptes scabiae poate fi întâlnit în toate comunităţile de oameni de pe glob. Odată la 20 – 30 de ani apare sub formă epidemică, favorizat de dezastre naturale sau războaie. Apare frecvent în zonele cu nivel de trai scăzut, supraaglomerate şi cu standarde scăzute de igienă ale populaţiei. Sub formă epidemică poate apărea în unităţile de asistenţă medico-socială.
Habitat
Sarcoptes scabiae este un ectoparazit, deci nu trăieşte în interiorul corpului uman. Femela pătrunde în stratul cornos al pielii şi începe să sape un tunel. Viteza medie este de 2 – 3 mm pe zi. Frecvent se localizează pe faţa laterală a degetelor, la plica cotului, axilă, penis sau pe fese.
Mod de transmitere
Sursa de Sarcoptes scabiae este omul infectat. 95% dintre cazurile de îmbolnăvire se realizează prin contact direct între oameni, restul de 5% prin lenjerie sau îmbrăcăminte. Toate stadiile evolutive ale Sarcoptes scabiae sunt infecţioase (adult, larvă, nimfă). Aflat în mediul extern, Sarcoptes scabiae nu supravieţuieşte foarte mult, maxim 48 de ore.
Ciclul evolutiv
Cu o viteză medie de 2 – 3 mm pe zi, femela sapă galerii în pielea omului şi depune ouă. După 3 – 4 zile, din ouă ies larvele care părăsesc galeria. Pe piele larvele năpârlesc de câteva ori, iar după 8 zile se transformă în adult. Reproducerea se desfăşoară la suprafaţa tegumentului, iar după acuplare masculul moare şi femela începe un nou ciclu de săpat galerii în piele. O femelă matură poate trăi până la 4 – 8 săptămâni.
Rol patogen
Sarcoptes scabiae este agentul etiologic al scabiei, cunoscută popular sub denumirea de râie. În funcţie de starea sistemului imun, pe un individ se pot găsi aproximativ 10 exemplare (la cei imuno-competenţi) sau câteva mii la cei cu deficienţe în sistemul imunitar (indivizii infectaţi cu HIV). Înmulţirea parazitului poate fi limitată printr-o igienă riguroasă şi prin răspunsul imun al gazdei.
În galeriile pe care le sapă în piele femela depune ouă, dar lasă în urmă şi materii fecale. Acestea fiind străine de organism declanşează răspunsul imun din partea gazdei: apare un focar inflamator. Zona inflamată nu mai oferă condiţii prielnice de viaţă pentru parazit, acesta fiind nevoit să părăsească galeria şi să se mute în altă regiune a corpului. Focarul inflamator produs se însoţeşte de o senzaţie intensă de prurit şi de durere.
Tunelul săpat în piele este lung de aproximativ 2 cm şi se termină cu o veziculă în care se găseşte femela de Sarcoptes scabiae. Senzaţia de prurit se intensifică noaptea şi este simptomul principal al scabiei. Pruritul nu este rezultatul acţiunii parazitului, ci se datorează fenomenului de sensibilizare la materiile fecale ale acestuia.
O altă variantă de scabie, scabia crustoasă sau norvegiană (a fost descrisă prima dată în Norvegia) apare la anumite categorii de persoane instituţionalizate: copii, bătrâni sau indivizi cu dizabilităţi. Aceasta se manifestă prin formarea de cruste ce acoperă tot corpul, iar senzaţia de prurit este absentă.
Complicaţiile infecţiei cu Sarcoptes scabiae sunt nodulii scabieni, leziuni papuloase escoriate (apar frecvent la nivelul glandului şi sunt însoţite de o senzaţie intensă de prurit) şi infecţia leziunilor cu bacterii oportuniste.
Diagnosticul se face prin evidenţierea la microscop a ouălor recoltate din galerii sau a femelei de Sarcoptes scabiae. Tratamentul este medicamentos şi se realizează prin aplicarea pe corp a unor soluţii sau creme ce conţin insecticid în diferite proporţii.
Prevenţie
Pentru a preveni infecţia cu Sarcoptes scabiae trebuie ridicat nivelul de igienă al populaţiei. Grupurile de risc vor fi supravegheate pentru a descoperi şi trata precoce cazurile de scabie.
În cazul râiei norvegiene pacienţii sunt foarte contagioşi, de aceea vor fi izolaţi pe durata tratamentului.
Bibliografie
http://www.parasitesinhumans.org/sarcoptes-scabiei-scabies.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Sarcoptes_scabiei