Helminţii se împart în două categorii: viermi laţi şi cilindrici. Dintre viermii cilindrici (nematelminţi), majoritatea celor ce parazitează omul aparţin clasei Nematoda. Aceşti viermi posedă un sistem de locomoţie ce le conferă mobilitate, dar nu au organe de fixare comparativ.
Au dezvoltat un sistem digestiv complet, alcătuit din gură, faringe, esofag, intestin, rect şi anus, un sistem nervos, precum şi sistem excretor. Paraziţii din clasa Nematoda prezintă sistem reproducător diferenţiat pe sexe – testicule şi ovare.
Un reprezentant al clasei Nematoda este Enterobius vermicularis, cunoscut şi sub alte denumiri – Oxyuris vermicularis sau oxiuri. Respectând caracterele morfologice ale clasei, adultul prezintă gură cu trei buze pentru a se putea fixa de mucoasa intestinului. Diferenţa de lungime dintre sexe este clară, un mascul fiind de 0,5 cm, iar femela poate depăşi 1 cm lungime.
Răspândire geografică
Enterobius vermicularis este un parazit strict uman, deci unde trăiesc oamenii vor fi întâlniţi şi aceşti paraziţi. Frecvent apare sub forma unei epidemii în colectivităţi.
Habitat
Intestinul unui individ nu găzduiește doar un singur exemplar, ci mai mulţi paraziţi localizaţi la trecerea dintre intestinul subţire şi cel gros (zona ileo-cecală).
Ciclul evolutiv şi modul de transmitere
Durata de viaţă a unui Enterobius vermicularis nu depăşeşte o lună şi în tot acest timp se hrăneşte şi se reproduce. Modul prin care se reproduc şi depun ouăle este specific acestui parazit – după reproducere masculii rămân pe loc, iar femelele pleacă spre capătul terminal al intestinului gros. Ajunse la sfincterul anal îl forţează şi se fixează de pliurile anale pentru a elibera ouăle. După ce depune ouăle, femela moare. Fixarea de pliurile anale produce un simptom caracteristic acestei specii – prurit anal intens ce apare mai ales seara şi noaptea.
Ouăle depuse devin infecţioase imediat, astfel este posibilă auto-infecţia ceea ce explică şi numărul mare de paraziţi de la un singur individ sau contagiozitatea mare a parazitului.
Infectarea se produce prin ingestia ouălor care eclozează în intestin, eliberând embrionii. După un interval de 2 – 4 săptămânii apar primii adulţi şi ciclul evolutiv se reia.
Rol patogen
Enterobius vermicularis este agentul etiologic al enterobiozei sau oxiurozei, o afecţiune ce devine rapid cronică prin autoîntreţinere.
Simptomul principal al infecţiei este pruritul anal ce apare mai ales seara. Pe lângă prurit apare durerea abdominală, episoade diareice şi unele manifestări nervoase (insomnie, iritabilitate). Aceste semne şi simptome fac diagnosticul de enterobioză uşor de realizat – chiar bolnavul sau familia poate observa în scaun prezenţa paraziţilor. Diagnosticul de certitudine se pune prin examen coproparazitologic – evidenţierea adulţilor la suprafaţa materiilor fecale, iar la microscop se pot observa ouă de Enterobius vermicularis. Datorită ciclului de reproducere şi depunere a ouălor un examen negativ nu exclude diagnosticul.
Prevenţie
Prevenţia se realizează prin păstrarea unui standard de igienă personală ridicat – unghii tăiate scurt, spălarea frecventă a mâinilor şi mai ales după folosirea wc-ului. În cazul unui diagnostic de enterobioză tratamentul este medicamentos şi se adresează întregii familii sau colectivului.
Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Enterobius
www.patient.co.uk/doctor/Threadworm.htm
imagine: dpd.cdc.gov/dpdx/html/frames/a-f/enterobiasis/body_enterobiasis_mic1.htm