Poxvirusurile

Cele mai mari virusuri descoperite până acum sunt poxvirusurile. Acestea pot atinge circa 400 de nm lungime şi au o grosime de 200 nm. În interiorul virusului se găseşte materialul genetic care este de tip ADN. Mai multe despre poxvirusuri, în continuare.

Virusul variolei

Variola a fost o boală epidemică foarte gravă, cu mortalitate ridicată. „A fost” pentru că variola este eradicată, prima boală eradicată din lume.

Virusul se transmitea prin aer şi odată inhalat ajungea pe mucoasa tractului respirator superior, unde începea să infecteze celulele şi să se replice. Virusul se va replica în ţesutul limfatic regional şi va determina erupţiile caracteristice la nivelul pielii. Veziculele care apar se transformă în pustule, acestea se pot rupe, apar cruste şi există un risc mare de producere a unor suprainfecţii cu diferite bacterii.

Variola debutează brusc, după o perioadă de incubaţie a virusului de doar 12 zile. Elementele eruptive apar şi evoluează în acelaşi timp – de la papulă la veziculă şi la pustulă. Vindecarea se produce la 4 săptămâni de la apariţia erupţiilor prin desprinderea crustelor formate, se produc cicatrici.

Virusul variolei exista sub două forme – prima formă producea variola major cu mortalitate de 40%, iar cea de-a doua formă produce alastrimul sau variola minor cu mortalitate sub 1%.

Variola a fost prima boală eradicată din lume. Pe 8 mai 1980 Organizaţia Mondială a Sănătăţii declara variola eradicată. Reuşita se datorează vaccinului antivariolitic care era stabil şi eficient. Acesta a fost folosit la nivel mondial pentru eradicarea bolii. Alţi factori ce au contribuit la eradicarea bolii au fost: singurul rezervor de virusuri este omul, infecţia evolua tipic, iar virusul este antigenic unic (nu suferă mutaţii).


Alte poxvirusuri

Virusul Cowpox – acest virus infectează în mod normal doar vitele, la care determină apariţia unor ulceraţii în zona ugerului. Infecţia se poate produce şi la om, dar este considerată a fi boală profesională, fiind afectaţi muncitorii din domeniu. La om se manifestă prin febră şi papule nedureroase pe faţa dorsală a mâinilor.

Virusul Vaccinia – a fost folosit pentru fabricarea vaccinului anti-variolă. Acest virus este o formă mutantă a virusului Cowpox, dar care şi-a pierdut virulenţa pentru om.

Virusul pox al maimuţelor – afectează în mod normal maimuţele, dar se cunosc cazuri de îmbolnăvire la om. În cazul infecţiei trebuie cunoscut virusul cauzator, deoarece monkeypox evoluează asemănător cu variola, ceea ce ar putea duce la confuzii. Veziculele ce apar în infecţia cu monkeypox au conţinutul hemoragic.

Virusul Orf – acesta infectează în mod normal caprele şi oile la care determină apariţia unor pustule contagiose. Boala se poate transmite şi la om, fiind considerată o boală profesională a ciobanilor. La om infecţia evoluează cu o singură leziune (veziculă papulară) ce apare pe degetul mare de la picior (haluce), pe mână, mai rar pe faţă. Vindecarea este spontană, fără cicatrice şi survine în trei săptămâni de la debutul bolii.

Virusul Molluscum contagiosum – gazda naturală a acestui virus este omul. Infecţia determină apariţia unor tumori benigne mici cu suprafaţa neregulată, ce apar pe faţă, braţe sau fese. Transmiterea virusului se face direct sau prin folosirea la comun a spaţiilor sanitare (şi insuficient curăţate). Acest virus nu infectează animalele de laborator şi nu a putut fi subcultivat.