Intestitul subţireFuncţia digestivă este vitală pentru supraviețuirea, prin consumul de alimente asigurându-se nutrienţii necesari funcţionării normale. Dar de la alimentele în stare brută până la nutrienţii uşor de asimilat, se desfăşoară numeroase procese de-a lungul tubului digestiv.

 

 

 

 

Malabsobţia se defineşte prin semne de carenţă alimentară, deşi aportul de nutrienţi este normal, iar în materiile fecale se găsesc cantităţi mari de alimente nedigerate.


Cauze şi mecanisme de producere

Sunt două mari cauze de producere a malabsorbţiei: afectarea digestiei alimentelor de-a lungul tubului digestiv, iar a doua cauză implică transportul nutrienţilor prin mucoasa intestinului subţire, în condiţiile în care digestia s-a desfăşurat în mod normal. Fiecare cauză majoră are la bază diferite mecanisme de producere.

 



Malabsorbţia prin maldigestie

Malabsorbţia prin maldigestie este, de obicei, secundară unei alte afecţiuni, cum se întâmplă în cazul sindromului Zollinger-Ellison – tranzitul alimentelor este accelerat, iar timpul de digestie scade. Malabsorbţia prin maldigestie mai poate apărea atunci când este afectată funcţia secretorie a unor organe, secundar altei afecţiuni – insuficienţă pancreatică, hepatite cronice sau ciroză.


Malabsorbţia datorată transportului deficitar

Tulburările de transport intramural pot fi ereditare sau dobândite. Cele ereditare sunt mult mai grave şi mai costisitoare decât cele dobândite şi se traduc prin lipsa unor enzime esenţiale în procesele de digestie (nutrienţii pot străbate peretele intestinal după ce ajung la o dimensiune suficient de mică, iar scindarea lor se produce cu ajutorul enzimelor).

Deficitul de dizaharide produce tulburări de absorbție la sugari, asociat cu diaree de fermentaţie (dizaharidele rămase în lumen sunt consumate de flora intestinală). Celiakia la copil sau sprue nostras la adult se caracterizează prin lipsa unei enzime ce scindează glutenul (se găseşte în făina de grâu, secară, orz). Gliadina, un constituent al glutenului, nehidrolizată va fi atacată de pepsină şi tripsină, generând compuşi toxici – provoacă leziuni intestinale. Alimentaţia fără gluten reface mucoasa intestinală, iar absorbţia se normalizează.

Malabsobţia datorată leziunilor mucoasei intestinale dobândite pe parcursul vieţii este reprezentată de maladia Wipple, sprue tropical (asemănător cu sprue nostras, dar nu se ameliorează după excluderea glutenului din alimentaţie), infecţii intestinale (se produce inflamaţia mucoasei şi tranzitul este accelerat), enterocolite cronice (tranzitul este accelerat), boala Crohn.


Efectele malabsorbţiei

Manifestarea digestivă caracteristică malabsorbţiei este diareea (între 5 – 10 scaune pe zi). Scaunele sunt moi, când de fermentaţie, când de putrefacţie, dar conţin alimente nedigerate. Diareea este însoţită de balonare şi flatulenţă. Steatoreea este un alt semn al malabsorbţiei, datorate unei tulburări în digestia şi absorbţia lipidelor.

Manifestările carenţiale datorate lipsei de nutrienţi – vitamine, săruri minerale, aminoacizi, au repercursiuni asupra unor organe şi sisteme – muscular, nervos, endocrin sau hematopoietic. Lipsa vitaminei D2, a calciului, a zincului şi a proteinelor se resimt asupra sistemului osos, muscular şi asupra pielii. Carenţa de fier şi de cobalamină justifică apariţia anemiei feriprive, iar carenţa vitaminei K şi C produce hemoragii la nivelul mucoasei nazale şi gingivale. Pierderea de proteine duce la apariţia edemului carenţial şi scade eficienţa sistemului imun – infecţiile cu bacterii devin mult mai dese.

Manifestările de ordin general sunt legate de starea bolnavului – apatic, astenic, slăbit, cu deficit ponderal. Pacienţii cu sindrom de malabsorbţie au masa musculară redusă, abdomenul excavat, iar coastele, pomeţii şi genunchii ies în evidenţă.





Bibliografie
Fiziopatologie specială, Bădescu M.

Scris de: Adrian Senciuc
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.