Autacoizii. Clasificare şi efecte

Autacoizii sunt substanţe chimice eliberate în sânge de unele ţesuturi cu rol de a asigura homeostazia organismului sau funcţionarea organului respectiv. Autacoizii sunt mesageri celulari primari şi mai sunt cunoscuţi sub denumirea de hormoni locali.

Clasificare şi exemple

În funcţie de structura lor, autacoizii sunt de trei tipuri – amine, polipeptide şi lipide biologic active. Aminele biologic active sunt reprezentate de histamină şi serotonină. Peptidele biologic active sunt: angiotensinele, kininele, peptide natriuretice, pepetid intestinal vasoactiv (VIP), substanţa P, neurotensina şi endotelinele. Lipidele biologic active sunt diverşi metaboliţi ai acidului arahiodonic – prostaglandine, leucotriene, tromboxani şi lipoxine.

Efectele acţiunii autacoizilor

Histamina: este o amină biologic activă ce acţionează asupra unor receptori (receptori H) situaţi la nivelul membranei celulare. Receptorii H (sunt de trei tipuri) se găsesc în celula musculară, creier, mucoasa stomacului, inimă sau mastocite. Histamina determină diferite efecte, în funcţie de organul stimulat. La nivelul inimii şi a vaselor de sânge produce vasodilataţie, scade frecvenţa inimii şi tensiunea arterială. La nivelul plămânilor produce bronhoconstricţie (scade diametrul bronşiilor din arborele bronşic). Stimulează secreţia acidă din stomac şi terminaţiile nervoase libere – mediază durerea.

Serotonina este o altă amină biologic activă, denumită de unii autori „hormonul fericirii”. Efectele histaminei la nivelul sistemului nervos cuprind: stimularea terminaţiilor nervoase libere (transmite durerea), halucinaţii, somnolenţă. La nivelul tubului digestiv stimulează peristaltismul şi inhibă secreţiile digestive, iar la nivelul aparatului respirator produce bronhoconstricţie.

Angiotensina este un polipeptid biologic activ. După eliberare ajunge în sânge unde va stimula diverşi receptori situaţi în membrana celulelor. Stimularea receptorilor are ca efect creşterea tensiunii arteriale, producerea vasoconstricţiei la nivel renal, cerebral şi cardiac – efecte realizate prin stimularea receptorilor AT1-R. Mai există şi alţi receptori, cu funcţii mai puţin cunoscute – AT3-R sau ce intervin în procesul de memorizare – AT4-R.

Neurotensina, un alt polipetid biologic activ, produce vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilarelor. Neurotensina acţionează asupra glandei pituitare, intensificând secreţia acesteia.

Peptidul intestinal vasoactiv (VIP), după cum sugerează şi numele, acţionează la nivelul tubului digestiv. Pe lângă efectele la acest nivel, determină intensificarea secreţiei de hormon de creştere (STH), prolactină sau renină. Este un vasodilatator al vaselor din splină, plămân, inimă, rinichi şi creier.

Lipidele biologic active sunt metaboliţi ai acidului arahidonic, obţinuţi pe diferite căi – calea ciclooxigenazei (prostaglandine, tromboxani), calea lipoxigenazei (leucotriene, lipoxine) sau sub acţiunea radicalilor liberi (izoprostani). Lipidele biologic active determină la nivelul musculaturii netede vasculare – vasodilataţie (prostaglandine) şi vasoconstricţie (tromboxani, leucotriene). La nivelul musculaturii netede respiratorii prostaglandinele produc bronhodilataţie (PGI2) şi bronhoconstricţie (PGD2), tromboxanii sunt puternic bronhoconstrictori, iar leucotrienele produc constricţii semnificative.

Sistemul encefaline-endorfine cuprinde o serie de substanţe produse de organism ce acţionează asupra receptoriilor opioizi – prezintă şi proprităţi opiode (opiodul este orice substanţă ce produce efecte similare morfinei).

Opipeptidele endogene – leucin-encefalina, metionin-encefalina, endomorfina I şi II, au rol de neurotransmiţător, neuro-hormon şi modulează activitatea sistemului imun: reglează activitatea sistemului nervos vegetativ, reglează integrarea şi interpretarea durerii, intervin în procesul de memorizare şi în şocul traumatic sau septic.

La nivel plasmatic au fost descoperite concentraţii foarte mici de codeină şi morfină, produse de celulele organismului, dar cu rol fiziologic neelucidat.

Autacoizii, dar în special agoniştii – substanţe chimice naturale, de semi-sinteză sau sinteză ce acţionează pe aceiaşi receptori şi antagoniştii lor – inhibă efectele produse de substanţa autacoidă, sunt folosiţi intens în industria farmaceutică, fiind indicaţi în cele mai diverse boli ce afectează diferite sisteme de organe.