Foamea este un fenomen fiziologic vital ce are la bază instinctul alimentar de hrănire care se manifestă printr-o necesitate de a ingera alimente. Senzaţia de foame se poate declanşa spontan, fără un stimul exterior. Mai multe detalii, în continuare.
Senzaţia opusă foamei se numeşte saţietate şi apare după ingerarea unei cantităţi suficiente de alimente. Apetitul sau pofta de mâncare are la bază plăcerea de a mânca şi nu are legătură cu senzaţia de foame – poate apărea dorinţa de a consuma unele alimente deşi foamea s-a potolit.
Hiperorexia sau exagerarea foamei, apare în unele afecţiuni digestive (ulcer duodenal, paraziţi intestinali) şi poate fi motivată, cum este cazul polifagiei din diabetul zaharat sau nemotivată, cum este în cazul bulimiei, unde senzaţia de foame reapare imediat după consumul alimentelor.
Acoria apare atunci când senzaţia de saţietate lipseşte, deşi se consumă cantităţi importante de alimente. Poate apărea în psihonevroze sau unele tumori cerebrale.
Anorexia se manifestă prin lipsa senzaţiei de foame şi poate fi totală (pentru orice tip de aliment) sau selectivă (doar pentru anumite alimente: carne, în diferite tipuri de cancer). Anorexia poate apărea în afecţiuni digestive – sindrom de malabsorbţie, gastrită sau afecţiuni extradigestive – cancer, psihoze.
Sitofobia este situaţia în care apetitul este păstrat, dar pacientul refuză să mănânce din diferite cauze: frica de durere indusă de consumul de alimente, ce apare în diferite afecţiuni ale cavităţii bucale, faringelui, esofagului sau stomacului, din dorinţa de a slăbi sau din alte cauze – greva foamei.
Anorexia nervoasă se manifestă printr-o tulburare psihonevrotică şi apare la femeile tinere, fiind caracterizată de anorexie, amenoree (lipsa ciclului menstrual), emaciere (deficit ponderal în care ţesutul adipos lipseşte), hipotensiune arterială şi scăderea metabolismului bazal.
Parorexia afectează apetitul. Apare în mod normal în unele stări fiziologice – sarcină sau patologice – psihopatii şi se manifestă prin dorinţa de a consuma alimente neobişnuite („poftele” din sarcină). O formă particulară de parorexie este pica, manifestată prin dorinţa de a consuma unele substanţe ce sunt greu digerabile – cretă, var. Necesitatea de a consuma substanţe ce nu sunt considerate alimente (materii fecale) se numeşte alotriofagie.
Setea
Setea este caracterizată de nevoia de a bea lichide şi este însoţită de obicei de senzaţia de uscăciune a mucoasei cavităţii bucale. Efortul fizic sau temperaturile înalte sunt situaţii fiziologice în care senzaţia de sete se intensifică în mod normal. Exceptând aceste situaţii, pot apărea unele modificări patologice a consumului de lichide.
Polidipsia este nevoia exagerată de a bea lichide şi poate apărea în mod normal în stări de deshidratare prin care organismul a pierdut cantităţi mari de apă pe cale digestivă – vărsături şi diaree sau renală – poliuria din diabetul zaharat.
Potomania este caracterizată prin nevoia exagerată de a consuma lichide în cantitate mare deşi senzaţia de sete lipseşte. Potomania poate fi consecinţa unor stări nevrotice sau leziuni hipotalamice.
Oligodipsia este se manifestă prin nevoia scăzută de a bea lichide, fiind consecinţa unor leziuni hipotalamice sau hiperhidratării celulare.
Dipsofobia reprezintă repulsia faţă de apă şi este un semn caracteristic pentru rabie.
Bibliografie
Semiologie medicală de bază, Stanciu C.