Chistul hidatic pulmonar

Chistul hidatic este o boală provocată de Taenia echinococcus, un vierme plat din încrengătura Plathemintes, clasa Cestoda. Această tenie se întâlneşte sub două forme: adult şi larvă. Stadiul de adult este întâlnit doar la gazda definitivă: pisică, câine, vulpe.

În stadiul larvar se găseşte doar la gazdele intermediare – erbivore, om. Taenia echinococcus adultă nu este mai lungă de 1 cm, dar poate elibera în intestin până la 800 de ouă embrionate.

Ciclul natural al teniei

Din intestinul gazdei definitive (câine, pisică) se elimină odată cu materiile fecale ouăle embrionate. Acestea ajung pe sol şi plante, unde pot rezista 4 luni la temperaturi sub zero grade. După ingestia plantelor contaminate, ouăle ajung în stomacul gazdei intermediare (omul) apoi în intestin, unde va străbate peretele acestuia. După ce părăseşte intestinul ajunge în circulaţia portală. De aici se poate opri în ficat – chist hidatic hepatic în 60% din cazuri sau ajunge în plămâni – chist hidatic pulmonar. Există cazuri rare când se poate localiza la nivelul inimii, creierului sau splinei. La nivelul organului afectat (pulmon), embrionul începe să-şi formeze o veziculă – ia formă de chist, ce creşte în dimensiuni. Dacă gazda intermediară este omul, tenia nu prea mai are şanse să îşi încheie ciclul – să ajungă adult, deoarece gazda definitivă trebuie să consume organul afectat.

La gazda intermediară, chistul hidatic format are trei posibilităţi de dezvoltare – moartea parazitului cu calcificarea veziculei, ruperea chistului cu eliberarea unor vezicule mai mici ce vor produce noi infecţii, fistulizarea chistului (eliminarea conţinutului la exterior).


Dezvoltarea chistului hidatic

În dezvoltarea chistului hidatic intervin o serie de factori ce ţin de gazdă sau de parazit. Factorii care ţin de gazda intermediară (omul) sunt: structura organului afectat – pulmonul este un organ elastic, alveolele se pot comprima uşor, permiţând chistului hidatic să crească în dimensiuni şi reacţia organismului –  la apariţia chistului hidatic reacţia este de tip alergic, creşte numărul de eozinofile şi limfocite de tip T.

Factorii ce ţin de parazit sunt: localizarea larvei – spre hil sau spre pleură, volumul veziculei şi numărul de chisturi hidatice – 50 % dintre cazuri sunt chisturi hidatice unice, localizate într-un singur plămân.


Simptome

Până devine voluminos, chistul hidatic este asimptomatic, dar poate fi descoperit în urma unor examinări de rutină (radiografie pulmonară).

Când devine voluminos apare durerea toracică, intensă dacă chistul este localizat spre pleură. Pe lângă durere apare dispneea, tusea şi hemoptiziile mici (sânge eliminat pe căile aeriene). În formele mai grave, chistul hidatic pulmonar se poate rupe şi elimina printr-o bronhie, caz în care viaţa pacientului este pusă în pericol sau se poate elimina în cavitatea pleurală. În cazuri rare se poate rupe şi revărsa în artera pulmonară, ceea ce produce decesul pacientului.


Tratament

Prevenirea infectării cu diverşi paraziţi este o problemă de actualitate, rapoartele OMS-ului arătând că 26 % din populaţia globului este infectată cu diferite specii de viermi. Infecţia cu tenii în Europa Centrală şi de Vest, în ciuda măsurilor aplicate, apare sub formă endemică.

Tratamentul infecţiei constă în administrarea de antihelmintice, dar cel mai eficient tratament este cel chirurgical.
În România datele statistice reale lipsesc, ultimul raport de incidenţă (din anii ’50) arăta că sunt 5 cazuri la 1000 de locuitori, boala fiind mai frecventă la bărbaţii cu vârsta de 20 – 40 de ani.