Vreţi să aflaţi o observaţie simplă care îi ajută pe medicii legişti să îşi dea seama: A.) de cât timp a murit o persoană şi B.) dacă trupul i-a fost mutat? Descoperiţi în continuare. Pentru criminalii în serie: vă rugăm nu citiţi articolul de mai jos.
Există multe dăţi când asociez faptul că unele poveşti sunt potenţial primejdioase cu faptul că sunt şi destul de interesante. Aceasta e una dintre acele dăţi. Pot doar să mă consolez cu presupunerea că ucigaşii devotaţi au găsit deja aceste informaţii online. (şi, dacă nu au făcut-o, aş aprecia dacă şi-ar şterge istoria browserului acum).
Sigur că în CSI (Crime Scene Investigation – un serial care urmăreşte investigaţiile unei echipe de poliţişti criminalişti din Las Vegas - n.tr.) nu vedem decât lasere şi tehnologie computerizată interactivă, însă există nişte lucruri simple pe care le poţi descoperi despre un cadavru doar observând anumite detalii. De exemplu, paloarea unui cadavru. Acesta arată ca şi cum tot sângele s-ar fi îndepărtat de suprafaţa pielii. De fapt, tot sângele s-a scurs doar din partea superioară a corpului. Cadavrele au feţele palide pentru că stau în general pe spate când mor şi după ce mor. Cum inima nu mai pompează sânge, gravitaţia face ca sângele să se adune în părţile corpului care sunt cel mai aproape de sol, înroşindu-le.
Sângele este iniţial lichid, însă, după vreo douăsprezece ore, începe să se coaguleze şi formează nişte urme violete şi roşii permanente. Acest fenomen poartă numele de ”livor mortis” – sau lividitate post-mortem - şi este responsabil pentru cel mai simplu test care poate fi utilizat pentru a determina "vârsta" unui cadavru. Dacă atunci când atingi acele urme zona se albeşte, asta înseamnă că sângele încă nu s-a coagulat, iar persoana a murit de mai puţin de douăsprezece ore. Dacă urmele nu se ”decolorează”, a trecut mai mult de o jumătate de zi de când persoana a murit.
Aşadar, spatele şi coapsele unui cadavru ar trebui să fie închise la culoare, corect? Ei bine, nu se întâmplă aşa. Când carnea unei persoane vii este apăsată pe un obiect, şi ea păleşte, pentru că sângele este împins din acea zonă (această paloare este uneori folosită pentru a ne asigura că un deget folosit pentru identificarea prin amprentă este ”viu” sau ”mort”). O dată ce presiunea dispare, degetul se închide iarăşi la culoare datorită fluxului de sânge din zona respectivă.
Însă o persoană decedată nu elimină niciodată presiunea de la suprafaţa corpului. Sângele este ţinut departe de acele părţi ale corpului care se află pe sol – acea secţiune a corpului este palidă, în timp ce sângele se coagulează în jurul ei. Dacă o persoană a fost întoarsă pe burtă la ceva timp după ce a murit, urmele de paloare, înconjurate de sângele coagulat, vor indica felul în care corpul a fost aşezat iniţial. Evident, dacă tânjeşti să fii cel mai frumos cadavru, asigură-te că mori stând în picioare.
Traducere după A simple test to determine if someone’s been dead for more than 12 hours, publicat de io9.com.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache