Există percepţia că religia şi ştiinţa se potrivesc la fel de bine ca maioneza şi bezelele. În unele cazuri, acest lucru este, probabil, adevărat. Dar într-o zi obişnuită din luna ianuarie a anului 1933 la California Institute of Technology din Pasadena, California (în acelaşi loc şi în aceeaşi perioadă când Jack Parsons efectua celebrele sale experimente cu rachete; iată cum se intersectează evenimentele din istorie), s-a dovedit că religia şi ştiinţa nu reprezintă două concepte care se resping între ele.

 



În acea zi, unii dintre cei mai de seamă oameni de ştiinţă din istorie, printre care şi Edwin Hubble şi Albert Einstein pentru a numi doar doi dintre ei, s-au întâlnit pentru a asculta o serie de prelegeri. A existat un om şi o prezentare care l-a făcut pe Albert Einstein să declare următoarele: „Aceasta este cea mai frumoasă şi mai bună explicaţie a creaţiei pe care am ascultat-o vreodată".

Este binecunoscut faptul că din cauza creşterii influenţei celui de-al Treilea Reich în ţara sa natală, Einstein a părăsit Germania şi a plecat în Statele Unite. Dar puţini ştiu că odată cu el a călătorit şi un preot catolic belgian pe nume Georges Lemaître, un om pe care Einstein l-a respectat foarte mult.

Georges Lemaître a fost o persoană religioasă, dar el a fost, de asemenea, un mare om de ştiinţă, mai exact un cosmolog. El a studiat Universul şi în special începuturile sale. Cercetările, ideile şi concluziile sale au influenţat foarte mult modul în care noi înţelegem lumea.

 

 

Născut în anul 1894 în Charleroi, Belgia, Georges a manifestat de timpuriu un interes deosebit pentru înţelegerea modului prin care funcţionează lucrurile din jurul său. Şi-a început studiile de inginerie civilă la Universitatea Catolică din Leuven, cea mai mare universitate de limbă franceză din Belgia. El şi-a întrerupt studiile pentru a servi în armata belgiană ca ofiţer în timpul primului război mondial. S-a comportat admirabil, astfel încât la sfârşitul războiului a primit crucea de război belgiană (Belgian War Cross), o distincţie pentru curajul pe care l-a arătat pe câmpul de luptă. Ulterior, el s-a întors la universitate pentru a-şi finaliza studiile de matematică şi filozofie.

Încă de tânăr Georges a acceptat educaţia religioasă, dar a înţeles şi legătura pe care aceasta o poate avea cu ştiinţa. Cardinalul Desire Mercier a fost cel ce i-a influenţat cariera, acesta având convingeri progresive în ceea ce priveşte filozofia şi cosmologia. În consecinţă, în loc să urmeze o carieră în mediul academic, el a intrat în preoţie. În data de 23 septembrie 1923, Lemaître a fost hirotonit ca preot de cardinalul Mercier, profesorul său spiritual.

În timpul său liber Lemaître şi-a continuat studiile ştiinţifice, în special în ceea ce priveşte teoria relativităţii generale şi teoria relativităţii speciale. Cardinalul Mercier, recunoscând aptitudinile lui Lemaître, i-a permis să studieze la celebrul observator Harvard. În aceeaşi perioadă Lemaître a obţinut un doctorat în fizică la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Datorită diferitelor sale studii el a avut posibilitatea să se întâlnească cu alţi astronomi şi cosmologi celebri din acea perioadă, inclusiv George Hale (cel ce a descoperit vortexurile solare şi petele magnetice solare) şi Vesto Slipher (cel ce a descoperit deplasarea spre roşu a galaxiilor şi a supervizat descoperirea lui Pluto) care au avut o mare influenţă asupra convingerilor sale de mai târziu.

Acesta a fost momentul în care Lemaître a propus o teorie importantă care chiar şi în zilele noastre are un impact puternic asupra modului în care studiem Universul. În anul 1927 el a publicat un articol al cărui titlu era: „A Homogeneous Universe of Constant Mass and Increasing Radius accounting for the Radial Velocity of Extra Galactic Nebulae”.

În această lucrare el a propus şi a descris teoria sa cu privire la un Univers aflat în expansiune. Utilizând teoria relativităţii a lui Einstein ca pe un ghid, Lemaître a presupus că spaţiul se află într-o continuă expansiune şi, prin urmare, distanţa dintre galaxii se măreşte în timp. Mai târziu Hubble a demonstrat acelaşi lucru şi chiar şi în ziua de azi acesta este, în general, considerat că a fost primul care a avut această idee.

Mai mult, Lemaître a descoperit ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Legea lui Hubble", adică modul în care variază viteza de expansiune în funcţie de distanţa galaxiilor faţă de Pământ. Lemaître a obţinut, de asemenea, ceea ce este acum cunoscut sub numele de „Constanta lui Hubble". În ambele cazuri, el a făcut cunoscute aceste informaţii înainte ca Hubble să-şi publice lucrarea sa privind aceste idei revoluţionare. Contribuţia reală a lui Hubble în acest caz a fost aceea să ofere datele observaţionale care au susţinut teoria lui Lemaître, care, în cea mai mare parte, s-a bazat pe argumente matematice.

Din păcate pentru Lemaître, lucrarea lui care ar fi meritat un premiu Nobel (deşi în acea perioadă astronomii nu puteau câştiga premii Nobel pentru activitatea lor în cadrul astronomiei, deoarece aceasta nu era considerată o parte a fizicii) a avut un impact redus asupra comunităţii ştiinţifice, deoarece ea a fost publicată într-o revistă care cu greu putea fi citită în afara Belgiei. Cu toate acestea, un om a citit-o: Albert Einstein. Lemaître şi Einstein s-au întâlnit pentru prima dată în anul 1927 la cea de-a cincea conferinţă Solvay din Bruxelles. Impresionat de concluziile la care a ajuns Lemaître, acesta i-a spus următoarele: „calculele sunt corecte, dar fizica dumneavoastră este îngrozitoare". În esenţă, Einstein a crezut că matematica lui Lemaître a fost corectă, dar ceea ce matematica părea să indice nu putea fi corect.

În anul 1931, dorind ca teoriile sale să devină cunoscute mai multor oameni, Lemaître a trimis articolul său lui Sir Arthur Eddington, un astrofizician britanic care a dorit ca teoriile ştiinţifice să devină accesibile pentru toată lumea. Acesta a fost cel care a făcut cunoscută teoria relativităţii a lui Einstein în rândul populaţiei vorbitoare de limba engleză din întreaga lume şi a ajutat la explicarea acesteia atunci când Einstein încă mai trăia în Germania.

Eddington a tradus lucrarea lui Lemaître şi a publicat-o în „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society”, o revistă de analiză ştiinţifică care mai publică lucrări ştiinţifice şi în prezent. După publicarea acesteia a devenit evident atât scepticilor, cât şi lui Lemaître că ceva lipsea din această teorie. Universul se extinde în mod continuu, dar când şi cum a început această expansiune?

Acest lucru l-a nedumerit pe Lemaître, dar ca un adevărat om de ştiinţă el a început să caute un răspuns la aceste întrebări. După doar câteva luni, utilizând o lucrare a lui Eddington din anul 1931 în care se vorbea despre sfârşitul Universului şi care era intitulată „On the End of the World From the Standpoint of Mathematical Physics”, Lemaître a venit cu o altă teorie revoluţionară. Într-o scrisoare din data de 9 mai 1931 adresată revistei Nature (revistă care, de asemenea, mai apare şi în prezent) Lemaître a scris:

„În cazul în care lumea a început cu o singură cuantă, noţiunile de spaţiu şi timp nu pot avea nicio semnificaţie la început, acestea începând să aibă sens doar atunci când cuanta originală s-a divizat într-un număr suficient de cuante. Dacă această presupunere este corectă, atunci începutul lumii a avut loc cu puţin timp înainte de a exista timpul şi spaţiul".

Acest lucru a fost urmat de o colecţie de eseuri din anul 1950 în care Lemaître a propus termenul de „atom primordial" şi în care s-a referit la momentul de început al Universului ca la „un prezent fără trecut" sau sub denumirea mai cunoscută de „o zi fără ieri". Acest lucru a constituit temelia a ceea ce a devenit mai târziu „teoria Big Bang".

Mulţi sceptici nu au fost de acord cu această teorie asupra originii Universului. Ei credeau că convingerile religioase ale lui Lemaître influenţează cercetările sale ştiinţifice. În esenţă, ceea ce Lemaître pretinde, au susţinut criticii săi, este că cineva, cumva, a creat „atomul primordial", ceea ce lasă deschisă posibilitatea existenţei unui creator. De fapt, Papa Pius al XII-lea a proclamat în anul 1952 că teoria Big-Bang susţine ideea unui „creator transcendental" şi, prin urmare, este în armonie cu dogma catolică.

În ceea ce îl priveşte pe Lemaître, acesta nu a apreciat susţinerea papei şi a afirmat cu vehemenţă că papa nu trebuie să folosească munca sa ca pe un argument pentru creaţionism, preferând ca analiza muncii sale să nu fie perturbată de ideile religioase care pot afecta percepţia oamenilor asupra ei. În mod ironic, deşi se crede că matematica şi ideile lui Lemaître au susţinut teoriile ştiinţifice din prezent, au existat cazuri în care oameni de ştiinţă au influenţat prin convingerile lor percepţia asupra muncii lui Lemaître.

În ciuda divergenţelor de opinii, Lemaître a prezentat toate aceste teorii în anul 1933 în cadrul conferinţei menţionate anterior ce a avut loc în Pasadena, California. Atunci când el a terminat prezentarea şi Einstein a făcut faimoasa sa declaraţie asupra acesteia, Duncan Aikman de la New York Times a fost cel care a scris că „există un respect profund şi o admiraţie reciprocă între ei". În acelaşi articol, Aikman a continuat:

„Nu există niciun conflict între religie şi ştiinţă, este ceea ce Lemaître le-a spus de nenumărate ori celor din această ţară... Punctul său de vedere este interesant şi important nu pentru că el este un preot catolic, nu pentru că el este unul dintre cei mai importanţi fizicieni şi matematicieni din zilele noastre, ci pentru că el este atât preot cât şi om de ştiinţă".


Mai multe informaţii:


1. În afara faptului că a susţinut că Universul se află în expansiune, Lemaître a dedus că Universul se extinde accelerat. Au mai trecut şase decenii până când acest lucru a fost dovedit pe baza datelor observaţionale obţinute datorită telescopului Hubble şi al supernovelor.

2. Ulterior Lemaître şi-a dedicat o mare parte din timp computerelor şi domeniului informaticii, inclusiv prin lucrări importante în ceea ce priveşte transformata Fourier rapidă şi limbajele de programare a calculatoarelor.

3. Atunci când Eddington a tradus lucrarea lui Lemaître din franceză în engleză în anul 1931, au existat două pagini care lipseau din original. Paginile care lipseau erau tocmai cele dedicate constantei Hubble, acesta fiind prin urmare motivul pentru care mulţi oameni asociază această descoperire cu numele lui Edwin Hubble. Motivul pentru care acele pagini nu s-au regăsit în traducerea în limba engleză este necunoscut.

4. Cea de-a cincea conferinţă Solvay de la Bruxelles a fost organizată pentru ca cei mai importanţi fizicieni din lume să discute împreună despre „teoria cuantică". La această conferinţă au participat 29 de persoane dintre care 17 câştigaseră sau urmau să câştige un premiu Nobel. Printre ei s-a numărat şi Marie Curie, renumita chimistă şi fiziciană care a fost o pionieră în domeniul cercetării radioactivităţii. Ea nu a fost doar prima femeie care a câştigat un premiu Nobel, dar ea a fost şi prima persoană care a câştigat premiul în mai multe domenii ale ştiinţei.

5. Cu foarte puţin timp înainte de Lemaître, un alt om de ştiinţă a susţinut, de asemenea, unele idei similare cu ale lui Lemaître în legătură cu expansiunea Universului. Acesta a fost Alexander Friedmann, a cărui operă a fost puţin cunoscută în ciuda faptului că aceasta a fost publicată în binecunoscuta Zeitschrift für Physik şi în ciuda faptului că el a avut ocazia să-şi împărtăşească unele idei ale sale cu Einstein. Einstein la un moment dat i-a respins teoriile, ceea ce a reprezentat mai târziu unul dintre cele mai mari regrete din cariera ştiinţifică a lui Einstein.

Traducere de Cristian-George Podariu după georges-lemaitre-greatest-scientist-youve-never-heard