Nascut pe 8 februariePe 8 februarie 2013 se împlinesc 179 de ani de la naşterea marelui chimist rus Dimitri Mendeleev, creatorul tabelului periodic al elementelor, respectiv 185 de la naşterea părintelui literaturii ştiinţifico-fantastice, popularul scriitor francez Jules Verne.

 

 

 

Dimitri Mendeleev

Mendeleev, creatorul tabelului periodic al elementelor chimice, s-a născut în Tobolsk, Siberia. La 14 ani, după moartea tatălui său, Mendeleev a urmat gimnaziul în Tobolsk. În 1849, familia Mendeleev, al cărui statut social şi situaţie materială decăzuseră considerabil din cauza morţii tatălui, se mută la Sankt Petersburg unde tânărul de numai 16 ani intră la Institutul Pedagogic din Sankt Petersburg).

După terminarea acestuia, în 1855, este diagnosticat cu tuberculoză, ceea ce determină mutarea sa în Peninsula Crimeea, într-o zonă recunoscută pentru valenţele terapeutice ale aerului său sărat, esenţial în tratamentul tuberculozei. Acolo predă ştiinţe la gimnaziul local pentru un an.

După completa sa însănătoşire, se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg în (1856). Între 1859 şi 1861 a făcut cercetări asupra densităţii gazelor la Paris, şi, mai apoi, a lucrat cu chimistul şi fizicianul german Gustav Robert Kirchhoff în Heidelberg, făcând cercetări. În 1863, după întoarcerea în Rusia, a devenit Profesor de chimie la Institutul Tehnologic şi la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.

În ciuda faptului că Mendeleev a fost o personalitate marcantă ştiinţifică a timpului său, onorat de foarte multe organizaţii ştiinţifice din întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu îngrijorare, ceea ce a dus la demisia sa de la catedra Universităţii din Sankt Petersburg în ziua de 17 august 1890.

În ultimii săi ani de activitate profesională, a creat patentul clasic al vodcii ruseşti, 40% procent alcool. Dar printre contribuţiile sale târzii mult mai importante se numără şi studierea câmpurile petrolifere din Rusia şi contribuţia sa semnificativă la crearea primelor rafinării ruseşti.

Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societăţii Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependenţa între proprietăţile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei şi a valenţei pentru a descrie elementele. Mai multe detalii despre tabelul periodic al elementelor aici. Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleeviu. Un crater de pe Lună îi poartă, de asemenea, numele.

Cea mai mare valoare a tabelului periodic constă în abilitatea acestuia de a preciza proprietăţile chimice ale elementelor, bazându-se pe poziţia lor din tabel. Dar să vedem mai multe detalii ...

Grupele

Grupa este coloana verticală din tabelul periodic. Grupele sunt considerate cea mai comună cale de a clasifica elementele. În unele grupe, elementele au unele proprietăţi similare sau chiar identice - acestor grupe le sunt date nume care se folosesc destul de des, ex. metale alcaline, metale alcalino-pământoase, metale tranziţionale etc.

Perioadele

O perioadă este un rând orizontal din tabelul periodic. Deşi grupele sunt cel mai comun mod de a grupa elementele, există regiuni ale sistemului periodic unde similarităţile orizontale sunt mai semnificante decât cele verticale. De ex. metalele tranziţionale, şi în special lantanidele şi actinidele. Numărul perioadei arată şi numărul straturilor ocupate cu electroni.

Halogenii

În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipseşte decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacţiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendinţa de a împrumuta electroni se numeşte electronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca rezultat, halogenii formează acizi cu hidrogenul, de ex. acidul fluorhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor creşte cu numărul perioadei.

Citiţi şi alte lucruri interesante despre logica tabelului lui Mendeleev.

 




Jules Verne

Jules Verne  (8 februarie 1828 - 24 martie 1905) a fost un scriitor francez şi un precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării.

Jules Verne s-a născut la Nantes, fiu al unui procuror, Pierre Verne şi al soţiei sale, Sofia. Fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei, el şi-a petrecut copilăria acasă cu părinţii săi, pe o insulă vecină cu râul Loara. La vârsta de 9 ani, a fost trimis la şcoală, la Liceul Nantes. Jules a studiat latina.

În 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria şi compunea mai mult decât învăţa pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar. În perioada aceasta s-a întâlnit cu autori de reputaţie, cum ar fi Alexandre Dumas şi Victor Hugo, care i-au dat nişte sfaturi foarte bune.

Însă cea mai mare realizare pe plan personal a lui Jules Verne a fost căsătoria sa cu Honorine de Viane Morel, o văduvă cu două fiice. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul şi încurajările ei, Jules Verne a continuat să scrie şi să caute activ un editor ce ar fi putut să-i publice cartea. Un moment semnificativ în viaţa literară a lui Jules Verne l-a constituit apariţia lui Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanţi editori francezi, care a mai publicat operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian şi mulţi alţii. Când s-au întâlnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani, şi de atunci până la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor şi editor. Imediat după această întâlnire norocoasă Verne a publicat romanul Călătorie spre centrul Pământului (1864).

Au urmat: De la terre à la lune - De la Pământ la Lună (1865), Vingt Mille Lieues sous les mers - 20.000 de leghe sub mări (1869), Le tour du monde en quatre-vingts jours - Ocolul Pământului în 80 de zile (1873).

Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediţia Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecţiei de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2005 a fost anul centenarului morţii scriitorului marcat în Franţa şi în alte ţări francofone, printre care şi România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.