EulerEuler, Leonhard (Basel, 15.04.1707 – Petersburg, 18.09.1783) a fost un matematician, mecanician, astronom şi fizician elveţian. Euler a studiat la Universitatea din Basel. A dorit să obţină un post la universitatea pe care a urmat-o.

 

 

 

 

Refuzul oficialităţilor l-a făcut să accepte (în 1727) invitaţia de a merge în Rusia, să lucreze la Academia de Științe din Petersburg. La 26 de ani, a devenit membru al acestei academii.

Situaţia precară ce domnea în Rusia determină pe Euler să primească (în 1741) invitaţia lui Frederic al II-lea (1712-1786) de a veni ca profesor la Academia de Ştiinţe din Berlin, unde şi-a continuat prodigioasa sa activitate timp de 25 de ani, după care revine ca director al Academiei din Petersburg, la stăruinţa Ecaterinei a II-a (1729-1796); aici va rămâne până la sfârşitul vieţii sale. Viaţa lui Leonhard Euler - aureolată cu distinse şi binemeritate onoruri, dar şi umbrită de cumplite nenorociri - constituie un exemplu minunat de muncă dedicată ştiinţei şi progresului omenirii. A fost ales membru la 8 academii; s-a bucurat de stima multor personalităţi; P. Laplace (1749-1827) îl considera “învăţătorul nostru al tuturora” C. Gauss (1777-1855) spunea: “Studiul lucrărilor lui Euler constituie cea mai bună şcoală pentru cele mai variate domenii ale matematicii”, iar F. Arago (1786-1853) afirma :”Euler calculează aşa cum oamenii respiră şi vulturii planează în văzduh”.

Într-adevăr, L. Euler a scris (în afara celor peste 2.800 de scrisori, importante prin informaţiile lor ştiinţifice şi istorice) aproximativ 1200 de memorii – operele sale cuprinzând 80 de volume mari - fiind primul în lume ca productivitate ştiinţifică (urmat de A. Cayley (1821-1895), A. Cauchy (1789-1857) şi H. Poincaré (1854-1912)). Vedem astfel că aprecierea lui M. Fuss (1755-1826) că “Euler s-a angajat ca să furnizeze Academiei din Petersburg atâtea memorii încât să publice în analele ei şi 20 ani după moartea sa”, a fost cu mult depășită, după cum a remarcat F. Rudio (1911), că ”a dat mai mult decât a promis, căci lucrările sale au ornamentat memoriile Academiei din Petersburg până în 1823, adică la 40 ani după moartea sa (iar memoriile ce mai rămăseseră în arhivă, s-au publicat în 1830). Când apoi în 1843, adică la 60 de ani după moartea lui Euler, s-a făcut o revizuire a lucrărilor sale spre a se face catalogarea gigantei moşteniri ştiinţifice lăsate de el s-au mai descoperit încă vreo 50 memorii despre a căror existenţă nici nu se ştia”. Din cauza muncii excesive la 28 de ani, Euler a suferit o congestie cerebrală, pierzându-şi ochiul drept; “Voi avea mai puţine distracţii” a spus şi a continuat să muncească cu aceiaşi pasiune. La vârsta de 59 de ani şi-a pierdut cu desăvârşire vederea, însă orbirea nu l-a împiedicat să-şi continue rodnica activitate, dictând rezultatele cercetărilor sale unui fiu, Albrecht.

Euler
Euler de Jakob Emanuel Handmann (1718–1781)

Leonhard  Euler putea lucra oricum şi oriunde (chiar şi în ambianţa nepoţeilor săi, cu care glumea şi se distrau împreună); avea darul de a calcula mintal, fără a comite greşeli nici la calculele lungi. Era un matematician de o aleasă cultură: cunoştea istoria popoarelor, ştia şi recita în întregime Eneida lui Vergiliu (sec. 1 î.e.n.); a lucrat mulţi ani la alcătuirea hărţii geografice a Rusiei, a publicat o lucrare asupra muzicii, a scris articole de popularizare a ştiinţei etc.

În domeniul matematicii, aceeaşi impresionantă varietate: zeci de teoreme, formule şi noţiuni poartă numele său; a adus contribuţii de valoare în toate ramurile matematicii: în algebră – definirea logaritmului unui număr prin considerarea operaţiei inverse a ridicării la putere, introducerea ecuaţiilor reciproce, studierea (timp de 17 ani neîntrerupt) a problemei rezolvabilităţii prin radicali a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru, crearea teoriei fracţiilor continue, introducerea notaţiilor e, i, f(x) ş.a.; în geometrie - dreapta, cercul care îi poartă numele; redescoperirea formulei privind numărul feţelor, vârfurilor şi muchiilor unui poliedru convex etc.; în trigonometrie, pe care o tratează analitic (nefiind precedat de altcineva); în teoria numerelor - legea reciprocităţii cuadratice, funcţia care îi poartă numele; în analiza matematică dezvoltări în serie, metode pentru integrarea anumitor tipuri de integrale remarcabile, considerarea variabilei complexe şi a funcţiilor de variabilă complexă; a pus bazele calculului variaţional în teoria ecuaţiilor diferenţiale - introducând noţiunile de soluţie generală şi particulară; a adus contribuţii în geometria diferenţială exprimarea suprafeţelor prin ecuaţii parametrice, a stabilit formula (denumită cu numele său) relativă la curbura normală a unei curbe de pe o suprafaţă etc. Leonhard Euler are cercetări importante în mecanică, în optică, în astronomie.

Opere principale:
Mechanica, sive Motus Scientia analytice exposita (1736);
Methodus inveniendi lineas  curvas (1744);
Theoria motuum planetarum (1744);
Theoria motuum Lunae novo methodo per tractata;
Introductio în analysin infinitorum (1778);
Scientia navalis (1749);
Institutiones calculi differentialis (1755);
institutiones calculi integralis (1768\70);
Vollständige Anleitung zur Algebra (1770);
Dioptrica (3 volume).