D’ ALEMBERT, JEAN LE ROND (Paris: 16.11.1717-29.10.1783) a fost matematician, fizician, filosof şi literat francez. Fiu natural al ofiţerului Louis Destouches (1668-1726) şi al marchizei Claudine de Tencin (1685-1749) care, curând după naştere l-a părăsit, lăsându-l pe treptele unei biserici – Saint Jean le Rond, din Paris - de unde a fost dus la un azil de copii şi apoi încredinţat de tată spre creştere soţiei unui geamgiu.

Încă de mic a dovedit excepţionale calităţi intelectuale; după ce a studiat în Collège Mazarin, a făcut dreptul şi medicina, continuând să înveţe singur matematicile fără profesor - cum însuşi mărturisea - aproape fără cărţi şi chiar fără a avea un prieten pe care să-l consulte asupra dificultăţilor. La vârsta de 22 ani a atras asupra-i atenţia Academiei de Ştiinţe prin lucrarea Mémoire sur le calcul intégral (1739), astfel că, peste doi ani, a fost încadrat în serviciul ei ca astronom adjunct.

 

De tânăr a urcat treptele strălucitoare ale gloriei: a fost ales membru al Academiei din Petersburg, al Institutului din Bologna şi asociat al Academiei de Litere din Suedia.

A avut o activitate multilaterală: a lăsat lucrări de critică dintre acestea fiind incluse în marea Enciclopedie (pe care a publicat-o împreună cu D. Diderot (1713-1789).

În domeniul matematicii are contribuţii de valoare în: algebră – referitor la teorema fundamentală, la studiul formei în care apar imaginarele, oferind unul din primele cazuri de apariţie a variabilei complexe (1846\48); analiză matematică – dând un criteriu (ce îi poartă numele) de convergenţă a seriilor, adoptând metoda limitelor, studiind intervalele eliptice; teoria ecuaţiilor diferenţiale - demonstrând pentru prima dată existenţa factorului integrant la ecuaţiile de ordinul întâi (1768), introducând metoda multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale (1747); în geometrie (dreapta lui d’Alembert). În dinamică, a descoperit principiul care îi poartă numele (1743).

Opere principale:
Éléments de Philosophie(1759);
Traité de dynamique (1743);
Traité de l’equilibre et du mouvement des fluides (1744);
Recherches sur différents points importants du systéme du monde (1754);
Recherches sur la précession des équinoxes (1749);
Opuscules mathématiques (7 volume; 1761\80);
Encyclopédie ou Dictionnaore raissoné des sciences, des arts et des métiers (în colaborare; 35 volume, 1851\80).
“Luxul este o crimă împotriva umanităţii ori de câte ori un singur membru al societăţii suferă şi se ştie că suferă“ (J.d’Alembert)